duminică, 18 mai 2008

fotoreportaj cu circuit inchis - scrisoare pentru un deportat

in toamna anului trecut, cuprins de febra colectionarii de radiouri pe lampi, am intrat pe mai multe situri de profil, pe unul dintre acestea cunoscandu-l pe feri visky din arad, motorul din spatele asociatiei colectionarilor. printre altele am aflat ca domnia sa a fost deportat in anii '50 impreuna cu familia la latesti, in baragan, eu cunoscand deja renumele acestei localitati astazi disparute prin faptul ca aici a fost deportata si sotia maresalului antonescu. sunt un pic pasionat si de istorie, asa ca o discutie cu domnul visky pe aceasta tema m-a luminat cam pe unde se afla latestiul (credeam ca a fost pe partea dinspre dunare a soselei, langa facaieni - de fapt am fost lamurit ca pe partea cealalta, la vreo 5-6 km de sosea).
nu degeaba l-am tras de limba pe domnul visky cu privire la localizarea exacta, chiar i-am spus ca vreau sa caut latestiul. ei, bine, domnule visky, l-am gasit. nu atat latestiul cat ce a mai ramas din el; nu mare lucru, dealtfel. am intrebat multa lume pe camp - putini isi mai aminteau, noroc ca am gasit un batranel - cei mai tineri m-au indrumat de fiecare data gresit, denumirea de latesti fiind astazi atribuita zonei de langa sosea, nu celei din camp. zona in care erau casele, banuiesc din chirpici, a disparut cu totul, in locul respectiv fiind acum o livada de ciresi si caisi (am si mancat cateva cirese). am gasit si o ferma destul de veche, dar se pare ca a fost construita prin anii '60. acolo am fost indrumat catre fostul cimitir al deportatilor - nu stiu daca aveti pe cineva ingropat acolo, eu am fost sincer emotionat numai la gandul asta... cruci nu mai sunt. singurele indicii ca acolo a fost intr-adevar ceva sunt tufele de liliac si palcurile de irisi (stanjenei).
fotografiile nu sunt extraordinare, nici rezultatele palpabile ale cautarii, totusi cele 2 ore m-au umplut de o emotie teribila - aici, in mijlocul acestui camp, au fost aruncati oameni nevinovati. dupa 50 de ani, in acelasi loc, creste o livada. pai asta-i poezie curata!

later edit:

imboldit de curiozitate (care m-ar fi scutit de multa alergatura ieri, daca faceam ce am facut acum, adica sa caut) am rasfoit toate sursele mele de informare despre latesti. mai intai am cautat in dictionarul geografic al judetului ialomita de ion i provianu -1897 cu gandul ca e destul de vechi si am gasit urmatoarea descriere:

"LATENI - sat in plasa ialomita-balta, pendinte de comuna borduseni, este situat pe termul stang al borcii, la 5 chilometre spre nord de satul de resedinta, de care se desparte prin satul borduseni-mici. numirea veche a acestui sat a fost bozeni. aici se afla o scoala mixta. populatiunea satului consta din 30 familii romani si 3 familii tigani. vite sunt: 120 boi, 50 cai, 200 oi, 25 bivoli, 5 asini si 100 porci."

plasarea satului la nord de bordusani nu prea corespundea cu ce gasisem eu pe teren, chiar daca pe o harta de la 1789 tot cam la nord parea. consultand insa hartile topografice ale zonei, am avut surpriza sa gasesc satul LATESTI chiar pe amplasamentul din descrierea d-lui visky si din relatarile oamenilor. mai mult decat atat, una din harti este atat de detaliata incat sunt pozitionate si strazile si chiar casele (un fel de google earth al acelor vremuri!!!). am localizat, deci, foarte precis, locul cu pricina. si ca sa dezleg enigma situarii la nord de bordusani am dezvoltat mica mea teorie: satul care la 1897 se numea lateni a disparut cu timpul, iar la momentul constituirii satului de deportati s-a preluat vechea denumire, modificata putin - probabil memoria le-a jucat feste celor care erau cu pixul (si biciul) in mana la vremea aceea. palpitant.


















































































































































Niciun comentariu: