luni, 24 septembrie 2012

Petiție pentru salvarea stejarilor de pe Bulevardul Chimiei

Am conceput o petiție care are nevoie de cât mai multe semnături. Prin aceeași metodă  luna trecută s-a reușit inițierea și adoptarea unei legi pentru protecția pădurilor virgine (e drept că acolo s-au strâns semnături timp de un an, nu era graba atât de mare ca la noi). Cu un efort de 1-2 minute putem contribui cu toții la salvarea stejarilor de pe bulevardul Chimiei. Semnează AICI !

joi, 20 septembrie 2012

Un stejar, doi stejari... Salvăm stejarii?

I. Idei: Mai întâi a fost ideea. Ideea viceprimarului Băcanu, de a accesa fonduri europene – și cum toată lumea dorea asta, a fost desemnat să ceară Uniunii Europene tot ce a crezut că avem nevoie în Slobozia. Valentin Băcanu a cerut bani pentru centru civic și parcare subterană, drept pentru care a obținut finanțare de câteva milioane de euro. Pâna aici, toată stima și respectul!  
 DAR:
 II. Aberații: Reabilitarea functională a Pieței Revoluției Slobozia presupune TĂIEREA A ZECI DE COPACI, printre care și câțiva STEJARI cu vârste peste 100 de ani! Pe ce ne bazăm când le atribuim această vârstă:
Adică împreună cu Cristi Șuca și Mirela Urse am luat bulevardul la pas cu ruleta în mană, am inventariat și măsurat stejarii, am citit studii de specialitate (Studiu comparativ asupra productiei, creșterii și calității arboretelor de stejar și gorun în raport cu proveniența, ing. I. Decei, ing. S. Armășescu și ing. R. Dissescu) și am luat copy/paste  tabelului de determinare a creșterii stejarului: III. Diametrul stejarilor aflați în calea proiectului:
1 111 cm 11 76 cm
2 66 cm 12 60 cm
3 70 cm 13 63 cm
4 55 cm 14 78 cm
5 85 cm 15 48 cm– stejar piramidal
6 72 cm 16 47 cm– stejar piramidal
7 57 cm
8 102 cm
9 79 cm
10 92 cm
Din tabelele de mai sus rezultă că cel mai tânăr stejar are peste 140 de ani, iar cel mai bătrân mult peste 200 - ne e și frică să calculăm cât ar ieși conform tabelului de mai sus! Am trimis mailuri la specialiști si asteptăm răspunsuri. Aceasta face ca valoarea lor să nu mai fie strict de inventar, ca masă lemnoasă, nu doar cea biologică, de plămâni ai orașului (generatori de oxigen, filtru de praf, scăderea temperaturii generale în perioadele caniculare), ci capătă dimensiuni de monumente istorice, ce ar trebui tratate ca atare, nu cu drujba.
IV. Iată și amplasarea lor pe harta proiectului:
 
 Ce facem, îi lăsăm să-i taie? Vor folosi tertipuri de genul: plantăm alți 100 în loc - și nu mă îndoiesc că vor planta, dar: - ce valoare ecologică au 100 de lăstari cu 15 frunze în vârf, comparativ cu uriașii ăștia? Cât oxigen produc? Căt praf rețin? Câtă umbră fac? Peste câți ani vor atinge performanțele stejarilor pe care-i avem deja? 30? 40? 100?  Până atunci vor veni alți primari, cu alte idei, care vor vrea și ei să reamenajeze - și tot așa, se va relua acest ciclu al tăierilor inutile. Rugamintea noastră e ca, deocamdată, să  semnaţi petiţia "Nu tăiaţi stejarii din Slobozia" şi să intraţi în grupul "Un stejar, doi stejari! Salvăm stejarii din Slobozia?", pentru a face cât mai cunoscută povestea lor și pentru a vedea și politicienii că nu suntem singuri în acest demers. Pentru început  ni s-a alăturat doamna Maria Petre, și am obținut promisiunea din partea câtorva mărimi locale implicate direct în proiect, că se vor găsi soluții. Dar dacă nu le arătăm că suntem mulți (și avem ștampila de vot în mână!) nu-i vom sensibiliza.
[nggallery id=308]

vineri, 14 septembrie 2012

Sequoia Sempervirens în Slobozia

Ieri am descoperit lângă magazinul Vânătorul un copac deosebit și am cautat pe goagal specii de rășinoase (asta era evident). Din link în link am ajuns la un site danez unde am avut minunata revelație: SEQUOIA !!!
Sunt maxim 10 exemplare în toată țara, majoritatea în Ardeal.
Referințe despre specie găsiți aici, aici și aici.
Exemplarul nostru are aproximativ inaltimea unui bloc cu 4 etaje (un pic mai mare) si circumferinta la baza de 2,5 metri (dar la baza e mult mai lat decat la inaltimea pieptului, unde nu am masurat - eu credeam ca arborii se masoara la baza).

Pentru curioși, enumăr câteva date despre cel mai mare copac de pe pământ:

- trăiește 1200-1800 ani;
- cel mai înalt seqoia sempervirens a fost descoperit în 2006, are 115,61 metri și a fost botezat Hyperion;
- cel mai gros, un sequoia giganteum, are 7,92 metri diametru la înălțimea pieptului unui om, și supușii lui îl strigă Lost Monarch;
- peste 95% din exemplarele sălbatice ale speciei au ajuns deja în raiul arborilor sequoia (ghici cum și de ce...).
Restul, mai traduceți și voi.

LATER EDIT: din pacate sequoia al nostru s-a dovedit a fi… chiparos de balta. Desi cei de la site-ul seqoia.ro mi-au confirmat ca e sequoia, dupa ce am vazut cum arata specia sugerata de prietenii de la ocolul silvic, nu mai am dubii ca e taxodium distichum – tot conifer, tot specie americana, tot longeviva (s-au gasit exemplare de 1700 ani), dar mai mici ca inaltime (“doar” 40 metri).


















sâmbătă, 11 februarie 2012

III - Spre Grindu – off-road on road


video: Laurentiu Stefan

All aboard, vânt în pupa spre Grindu. Nici n-am apucat să ieşim bine din Colelia, că şoseaua (vorba vine) era blocata de un TIR înţepenit. O oră cred că am stat până am putut trece pe lângă el, dar răsplata a venit: a urmat un off-road veritabil, deşi se presupune că eram pe şosea. Nu eram prea convins că o vom scoate la capăt, însă Matiz-ul (pentru care, începând de ieri, am un respect deosebit) ne-a dus la Grindu, unde am căutat părinţii cititoarei sait-ului nostru, Liliana. I-am găsit, am vorbit, am facut poze, am plecat.

fotografii: Florin Floreanu

La întoarcere, alta belea: poliţistul din capătul satului nu ne-a lăsat să plecăm, pentru că între timp se împotmolise şi al doilea TIR lângă cel de mai înainte. Aşteaptă şi aici - afara începea să se însereze. M-a dus mintea şi am negociat cu poliţistul: "măi, nene, dacă plec acum de aici, ajung la blocajul de la capătul drumului pe lumina, totul e să ajung acolo, unde mă descurc eu cumva". S-a rezolvat, am plecat.

Pe drum ne-am întâlnit cu nişte tipi care-şi lăsaseră gipanele la Colelia şi porniseră pe jos. Altă repriză off-road, la capătul căreia ne aşteptau cele 2 TIR-uri blocate. Încă jumătate de oră de aşteptare. Între timp a apărut şi Ciupercă, se ducea spre Valea Măcrişului să vadă dacă şi cum s-a facut desfundarea drumului. A venit şi primarul din Colelia, a venit şi Ghibanu de la Drumuri si Poduri, în sfârşit s-a eliberat drumul şi am plecat ca din puşcă spre... doar nu credeaţi că spre casă: în Colelia luase o casa foc şi am dat fuga acolo. Stingeau oamenii focul cu zăpada şi galeţi de apă - încercau, de fapt, că ardea vâlvătaia fără să-i pese.

La cât am ajuns acasă? La 10 (22.00).


II -Viscol la Colelia - GALERIE FOTO


foto: Florin Floreanu

La Colelia am ajuns destul de repede de la Cocora, dar prima imagine care ne-a intampinat ca o atentionare, a fost cea a cimitirului ingropat jumatate in zapada. Ne-am invartit un pic pana sa ajungem in zona cea mai afectata, si acolo am gasit imagini contrastante: pe de o parte copiii care se dadeau pe derdelus, pe de alta, in curti, localnicii si pompierii care nu-si mai vedeau capul de munca. Zapada acoperea complet mai multe case si nu era deloc treaba usoara sa degajezi un pic in jurul caselor sau acoperisurile.

fotografii: Florin Floreanu & Laurentiu Stefan



video: Laurentiu Stefan

I - Viscol la Cocora - GALERIE FOTO


foto: Florin Floreanu

Am plecat pe la 11.30, cu socoteala sa mergem spre Grindu, pana cand se infunda drumul. La iesirea din Slobozia soseaua era uscata, dar, pe masura ce ne-am apropiat de Orboiesti, s-a acoperit de gheata. Un Gogu cu gipan ne-a depasit in mare viteza, i-am urat toate cele bune, si Ăl de sus m-a auzit: l-am vazut dupa cativa km cu Mazda in sant (mai tarziu, la Colelia, s-a repetat poveste cu un Touareg). De la Cazanesti incolo s-a imputit treaba, drumul era deschis pe un singur fir si se circula in salturi: cativa km tu, faceai pauza pentru cei din sens invers, si tot asa.
Cu chiu-cu-vai am ajuns la Cocora. Gospodaria si locuinta lui Costel Zapciu au fost complet acoperite de zapada. Inainte de viscol, oamenii si-au dus cei 3 copii la socri, iar ei au ramas blocati in casa mai multe zile. Captive sub nameti au fost si 3 vaci, 4 porci, mai multe oi si pasarile, iar autoritatile au refuzat sa le acorde vreun ajutor spunand ca situatia lor nu reprezinta o urgenta. Costel Zapciu a platit singur un utilaj care i-a desfundat grajdurile si a primit ajutor de la pompieri pentru a-si da zapada jos de pe casa.

fotografii: Florin Floreanu & Laurentiu Stefan


video: Laurentiu Stefan