luni, 25 octombrie 2010

Din sertar: love is in the air

eram în autobuzul care ne ducea la aeroport şi zice nea fănică buturugă: ia uite, mah, ale dracului! eu doar am oftat...
acilişa eram în uşă la magazinul agress, în centrul slobozicăi. n-am oftat eu, ofta jegosul ala.

duminică, 17 octombrie 2010

Moartea unui excentric

Incep cu o scurta poveste: cu ani in urma, am primit la radio (care se afla in Centrul Cultural Ionel Perlea) o scrisoare de la o institutie din tara, care incepea cam asa: “in atentia domnului director Ionel Perlea”…

Cam atat de cunoscut este pentru unii “cel mai cunoscut ialomitean” – citat aproape exact din orice oficialitate judeteana ai intreba.
Viata a dat firescul peste cap si a facut din excentricul miliardar BRANDUL NUMARUL 1 AL JUDETULUI. Ilie Alexandru a fost primul roman care a trait visul american, aici acasa. A fost poate primul miliardar al tarii (in orice caz, primul care a facut parada cu bogatia lui), si probabil tot primul care si-a spulberat banetul; a avut intr-o viata cat n-am putea avea noi astilalti in 10. Sa enumar? Mertane, gipane, herghelie de cai, femei fara numar. Pe care punea ochii, o avea, nu si-a refuzat nicio placere (cel putin asa era legenda). A facut, probabil, tot ce i-a trecut prin cap: ferma Ewingilor, turnul Eiffel. Cui mai putea sa-i treaca prin cap asa ceva?
A fost om de afaceri sau afacerist? As zice ca mai degraba JR decat Bobby…
A fost un vizionar? Cu siguranta.
Afemeiat? Cam da, dar are curaj vreunul sa ridice piatra?
Filantrop? A fost. Vedeta? Cu certitudine, pe vremea cand astia de acum nici nu stiau ce e aia.
Pana la urma a fost demon sau inger? Probabil cate putin din amandoua, insa ce ar fi viata fara soare, fara nori?
A explodat dupa revolutie, a ars si s-a stins ca o artificie. Dumnezeu sa-l odihneasca!

joi, 14 octombrie 2010

Niţică distracţie




văd la Brăduţ pe blog nişte poze amuzante - ia să scot şi eu de la naftalină câteva...

later edit: acum pricep, de fapt prima şi a treia sunt triste.

joi, 7 octombrie 2010

Prima carte, ultima carte


V-ati rascolit vreodata memoria in cautarea primei carti citite, ever? Eu nu am stiut niciodata cum se numeste, desi o aveam pe creier de la primul la ultimul rand. Nu am stiut, pentru ca... nu avea coperti, pentru ca eram prea mic sa dau importanta acestui fapt si pentru ca, pur si simplu, mi se parea normal si firesc sa se numeasca Scatiul si Babusca, sau Extraordinarele peripetii ale Scatiului si ale prietenului sau Babusca. Am citit-o si recitit-o de zeci de ori la vremea aia, si daca nu o pierdeam, cumva, nu stiu cum, ar fi ramas pana la urma in cateva foi roase - v-am spus ca oricum nu avea coperti - cred ca nici primul capitol.
Cestiunea e ca am cautat-o ani de zile, ma invatasera vanzatorii de carti de la universitate si tot de la ei am aflat ca e scrisa de Petre Luscalov, dupa ce altii ma indusesera in eroare ca Mircea Santimbreanu. Invariabil cautarea se lega de numele Scatiul si Babusca, cred ca de-aia nu am avut noroc, de nu o vazuse nimeni - pana in urma cu cateva luni cand m-am hotarat sa aprofundez cautarea pe Google inarmat cu informatiile de pana atunci: Scatiul, Babusca, Petre Luscalov. In fine, link-urile m-au dus la filmul Scatiul si Babusca (pe care nu l-am vazut niciodata) unde am aflat ca e facut dupa Ostrovul Lupilor, etc. etc - acum macar stiam ce carte caut, numai ca, luni de zile, nu am gasit-o nicicum de cumparat, pe niciun site.
Luni am gasit pe okazii.ro, si nu unul, ci doua exemplare - le-am cumparat instant pe amandoua, ca sa fiu sigur. Ieri a venit una din ele (culmea-culmilor, expediata din Slobozia!!! desteptii de la anticariatul care a vandut cartea nu au vrut sa ma duc la ei sa mi-o dea, au insistat sa o trimita prin posta) si azi, dragii mei, citesc iarasi despre minunatele aventuri ale Scatiului si ale prietenului sau Babusca...