luni, 10 februarie 2014

marți, 23 aprilie 2013

Fritilaria Meleagris și alte bunătăți. Dobrogea, 21 aprilie 2013

 Voi nu știți, dar anul trecut, la ultima vizită în poienița mea din Dobrogea, am găsit muncitori cu excavatoare săpând șanțuri prin mijlocul ei. Înfigeau stâlpi, întindeau cabluri, tot tacâmul. Mă uitam și-mi ziceam: băi, uite, acolo era un pâlc de orhidee astă-primavară! Băi, dar de sub tufa aia am mâncat frăguțe! Nu mai sunt!
Sincer, îmi venea să vomit și eram hotărât sa nu mai calc pe acolo - de ce să-mi fac rău singur, văzând nenorocirile ăi suferind că fac parte din aceeași specie cu neamu'lu'manivelă?
Nu m-am răbdat și m-am dus. Duminică. Era rău, dar vorba aia cu "viața învinge" nu e vorbă-n vânt. Se vedeau urmele șenilelor, ale șanțurilor, stâlpii stricau peisajul, dar florile rămăseseră la locul lor. NU POT EI DISTRUGE CÂT POATE NATURA REFACE! Sper, cel puțin.
Ajuns acolo, după o jumătate de oră deja mă gândeam că Doamne Doamne a știut cum să mă rasplatească după toxinfecția (cu frisoane) din timpul săptămânii. Că a pus în celălalt taler al balanței, cele câteva descoperiri minunate făcute în excursia asta. Și a făcut-o cu vârf și îndesat - Îi mulțumesc online (ajunge mai sigur decât prin popi) - dar astăzi, citind postarea lui Mircea Bezergheanu, simt că dându-mi bucurie mie, a luat de la el. Asta e...
Hai să vă arăt ce mi-a dat mie, pentru că, pe lângă cele cunoscute, am întâlnit ăi minunății nemaivăzute până acum:
 Floarea asta de jos - nu am mai văzut niciodată. Nu știu ce e.






 E prima oară când văd o floricică atât de neagră - nu maro, nu închisă la culoare, ci neagră ca tăciunele.

 Ei, dragii moșului, știți de când vreau să văd și eu o broască din asta? Cam de vreo treizeci de ani. S-au ascuns până acum, dar de data asta am dat lovitura: am văzut patru!

 Nici șopârlițe de-astea nu mai văzusem - acum mișunau cu zecile prin iarbă. Numele lor: Ablepharus Kitaibelii

 Pentru că anul trecut m-a învățat Cosmin Manci, acum pot să vă spun că orhideea de mai jos este Orchis Simia.

 Cireașa de pe tort, care merită povestită: mergeam încetișor cu mașina pe o șosea  reabilitata, modernizata, asfaltata  - un FOST DRUM MINUNAT pe o margine de pădure (4km) - și bombăneam că nu mai era umbră, nu mai erau fluturi și că încet-încet asfaltează ăștia toate drumeagurile obosite și o să se ducă sulii toată natura - când văd cu coada ochiului ceva și piciorul se înțepenește pe frână. Dau înapoi, mă uit și exclam: FRITILARIA MELEAGRIS!!! Încercațti să vă imaginați reacțiile celorlalți 4 din mașină, care, unul vroia acasă, altul la grătar, unul vorbea non-stop și unul stătea cu căștile în urechi.
Deci: 1. nu mai văzusem laleaua pestriță decât în poze, 2. ce naiba căuta în Dobrogea? 3. de ce mi-a țâșnit numele ei din cap? De ce rămăsese numele ăsta, fritilaria, în capul meu 20 de ani, ca să iasă acum la suprafață?






 Ce ziceți de micuța asta?
 Acum, ce să mai zic? În mod normal trebuia să vă și spun pe unde am fost, dar nu prea am chef să împărtășesc cu nimeni locurile alea. Așa au ajuns Vadu și Corbu să fie invadate de mitici. Cine vrea, să caute singur, cum fac eu, sau să mă convingă că l-a învățat mă-sa să nu arunce hârtii pe jos. Și poate-l iau.

vineri, 15 februarie 2013

Lawrence Schiller and William Woodfield, Marilyn Monroe, 'Marilyn Monroe Remembered'

Una dintre imagnile mele preferate inca de acum vreo 35 de ani.
Lawrence Schiller and William Woodfield, Marilyn Monroe, 'Marilyn Monroe Remembered', January 1964

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

vineri, 9 noiembrie 2012

Cândva, când o să ne fie greu, poezia asta va fi imnul țării

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! 
Radu Gyr

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

miercuri, 7 noiembrie 2012

Dorel în acțiune

Poate le spune cineva acestor "alpiniști" că centurile alea care le atârnă la brâu trebuie agățate undeva.

luni, 29 octombrie 2012

Potăile PSD-ului

Structura unei organizații de partid este aidoma celei a unei haite. Să luam ca exemplu PSD-ul local: avem în frunte masculul alfa (Ciupercă), imediat sub el dulăii (senatorii, deputații, în general apropiații președintelui), câinii ăia mari (consilierii județeni, primarii, sponsorii de partid), cățeii (consilierii locali), potăile, javrele și ghioarlele. Toți ăștia de mai jos latră, mârâie sau, după caz, ling osul celor de deasupra, ca să li se facă loc în eșalonul superior. Peste un astfel de exemplar am dat eu zilele astea -  "slujbașul facebook" al partidului. Este acel individ/individă care și-a luat ca sarcină voluntară propovăduirea pesedeului în mediul online. Și ce-i mai tare și mai tare decât facebook? Drept urmare, raspândacul postează zi-lumină diverse porcariuțe propartidullui/antidujmani.   Trebuie să precizez că prima condiție e ca respectiva potaie să lucreze la stat, altfel nu ar avea timp pentru activități d-astea. Când este prinsă cu mâța-n sac, nu recunoaște, amenință, porcaiește, sare la gâți. Gesturi specifice lumpenului în care trăim, nu?

miercuri, 24 octombrie 2012

PSD fură

Stați așa, nu izbucniți în râs!  Știu ca am comis un pleonasm, dar nu la ce vă gândiți voi mă refer. Nu despre fonduri europene este vorba, nici despre vreo japcă pe spinarea statului (să fiu bine ințeles, la furăciunile astea se pricep toate partidele!). Pesedeul pe care-l înjur eu acilea m-a furat pe mine și nici nu vrea să dea înapoi! Mă rog de o săptămână de o doamnă să șteargă de pe site-ul organizatiei 28 Slobozia niște mizerii făcute cu 2 poze furate de pe guraialomitei.com, și stimabila, JURISTĂ de meserie, nu vrea. Și nici nu pricepe (absolventă de Gheorghe Cristea) de ce mă agit atât. Poate îi explică cineva, eu sunt sătul de juriști care nu au auzit de legea 8/1996. Hai, ca am făcut-o vedetă destul... LATER EDIT:  sunt uluit de obrazul gros al acestor indivizi !!!  Demascați fiind, tot ei sunt cu gura mare!  Da'  mare rău!!! Aloooooooooo, dom' pesedeu',  "alături de ăștia veți schimba România"?   În ce ???

luni, 24 septembrie 2012

Petiție pentru salvarea stejarilor de pe Bulevardul Chimiei

Am conceput o petiție care are nevoie de cât mai multe semnături. Prin aceeași metodă  luna trecută s-a reușit inițierea și adoptarea unei legi pentru protecția pădurilor virgine (e drept că acolo s-au strâns semnături timp de un an, nu era graba atât de mare ca la noi). Cu un efort de 1-2 minute putem contribui cu toții la salvarea stejarilor de pe bulevardul Chimiei. Semnează AICI !

joi, 20 septembrie 2012

Un stejar, doi stejari... Salvăm stejarii?

I. Idei: Mai întâi a fost ideea. Ideea viceprimarului Băcanu, de a accesa fonduri europene – și cum toată lumea dorea asta, a fost desemnat să ceară Uniunii Europene tot ce a crezut că avem nevoie în Slobozia. Valentin Băcanu a cerut bani pentru centru civic și parcare subterană, drept pentru care a obținut finanțare de câteva milioane de euro. Pâna aici, toată stima și respectul!  
 DAR:
 II. Aberații: Reabilitarea functională a Pieței Revoluției Slobozia presupune TĂIEREA A ZECI DE COPACI, printre care și câțiva STEJARI cu vârste peste 100 de ani! Pe ce ne bazăm când le atribuim această vârstă:
Adică împreună cu Cristi Șuca și Mirela Urse am luat bulevardul la pas cu ruleta în mană, am inventariat și măsurat stejarii, am citit studii de specialitate (Studiu comparativ asupra productiei, creșterii și calității arboretelor de stejar și gorun în raport cu proveniența, ing. I. Decei, ing. S. Armășescu și ing. R. Dissescu) și am luat copy/paste  tabelului de determinare a creșterii stejarului: III. Diametrul stejarilor aflați în calea proiectului:
1 111 cm 11 76 cm
2 66 cm 12 60 cm
3 70 cm 13 63 cm
4 55 cm 14 78 cm
5 85 cm 15 48 cm– stejar piramidal
6 72 cm 16 47 cm– stejar piramidal
7 57 cm
8 102 cm
9 79 cm
10 92 cm
Din tabelele de mai sus rezultă că cel mai tânăr stejar are peste 140 de ani, iar cel mai bătrân mult peste 200 - ne e și frică să calculăm cât ar ieși conform tabelului de mai sus! Am trimis mailuri la specialiști si asteptăm răspunsuri. Aceasta face ca valoarea lor să nu mai fie strict de inventar, ca masă lemnoasă, nu doar cea biologică, de plămâni ai orașului (generatori de oxigen, filtru de praf, scăderea temperaturii generale în perioadele caniculare), ci capătă dimensiuni de monumente istorice, ce ar trebui tratate ca atare, nu cu drujba.
IV. Iată și amplasarea lor pe harta proiectului:
 
 Ce facem, îi lăsăm să-i taie? Vor folosi tertipuri de genul: plantăm alți 100 în loc - și nu mă îndoiesc că vor planta, dar: - ce valoare ecologică au 100 de lăstari cu 15 frunze în vârf, comparativ cu uriașii ăștia? Cât oxigen produc? Căt praf rețin? Câtă umbră fac? Peste câți ani vor atinge performanțele stejarilor pe care-i avem deja? 30? 40? 100?  Până atunci vor veni alți primari, cu alte idei, care vor vrea și ei să reamenajeze - și tot așa, se va relua acest ciclu al tăierilor inutile. Rugamintea noastră e ca, deocamdată, să  semnaţi petiţia "Nu tăiaţi stejarii din Slobozia" şi să intraţi în grupul "Un stejar, doi stejari! Salvăm stejarii din Slobozia?", pentru a face cât mai cunoscută povestea lor și pentru a vedea și politicienii că nu suntem singuri în acest demers. Pentru început  ni s-a alăturat doamna Maria Petre, și am obținut promisiunea din partea câtorva mărimi locale implicate direct în proiect, că se vor găsi soluții. Dar dacă nu le arătăm că suntem mulți (și avem ștampila de vot în mână!) nu-i vom sensibiliza.
[nggallery id=308]

vineri, 14 septembrie 2012

Sequoia Sempervirens în Slobozia

Ieri am descoperit lângă magazinul Vânătorul un copac deosebit și am cautat pe goagal specii de rășinoase (asta era evident). Din link în link am ajuns la un site danez unde am avut minunata revelație: SEQUOIA !!!
Sunt maxim 10 exemplare în toată țara, majoritatea în Ardeal.
Referințe despre specie găsiți aici, aici și aici.
Exemplarul nostru are aproximativ inaltimea unui bloc cu 4 etaje (un pic mai mare) si circumferinta la baza de 2,5 metri (dar la baza e mult mai lat decat la inaltimea pieptului, unde nu am masurat - eu credeam ca arborii se masoara la baza).

Pentru curioși, enumăr câteva date despre cel mai mare copac de pe pământ:

- trăiește 1200-1800 ani;
- cel mai înalt seqoia sempervirens a fost descoperit în 2006, are 115,61 metri și a fost botezat Hyperion;
- cel mai gros, un sequoia giganteum, are 7,92 metri diametru la înălțimea pieptului unui om, și supușii lui îl strigă Lost Monarch;
- peste 95% din exemplarele sălbatice ale speciei au ajuns deja în raiul arborilor sequoia (ghici cum și de ce...).
Restul, mai traduceți și voi.

LATER EDIT: din pacate sequoia al nostru s-a dovedit a fi… chiparos de balta. Desi cei de la site-ul seqoia.ro mi-au confirmat ca e sequoia, dupa ce am vazut cum arata specia sugerata de prietenii de la ocolul silvic, nu mai am dubii ca e taxodium distichum – tot conifer, tot specie americana, tot longeviva (s-au gasit exemplare de 1700 ani), dar mai mici ca inaltime (“doar” 40 metri).