iummy...

tineretea la gunoi

vine o vreme cand ti se umple casa de lucruri inutile si incepi sa le triezi: astea le tin ca poate-mi mai trebuie, pe astea le arunc, pe astea parca le-as pastra, ca-mi plac. inevitabil ajungi la teancul de scrisori de pe cand erai in liceu, la cutia cu casete audio pe care le ascultai (la jaful tau de casetofon rusesc) pana se facea banda praf. la caietele cu poezii scrise pentru cele cateva fete de care ai fost indragostit.



ti se pune sau nu un nod in gat? le arunci senin sau iti tremura mana?

fiind oarecum un fel de nastase 4 case, pana acum am amanat de multe ori momentul. de zeci de ori m-am apucat de "curatenia generala in viata mea" si nu m-am indurat sa pun punct. ba, as putea spune, m-am apucat de colectionat diverse lucruri care-mi amintesc de copilarie: masini de cusut singer, ca avea tataia, fier de calcat cu carbuni, ca avea tanti rada, o rasnita de cafea, ca avea mamaia una. cate cautari pana am depistat ce model de radio pe lampi avea bunicul meu!!! aveam imaginea aparatului doar in mintea mea, niciun alt reper. l-am gasit, era un carmen 3, romanesc.

de-aia m-au luat prietenii la ochi si de cate ori purced la diverse debarasari ma cauta, stiind ca am acest hobby. mario s-a despartit senin de casete si nu am simtit nicio emotie aruncand jumatate din ele, dupa ce am facut la randul meu o triere. in schimb adi mi-a pus in vedere sa caut in discuri nush ce poezie pe care stia el ca o are acolo dar nu a gasit-o. mi-a povestit cum, pe vremuri chiar a ciordit unui prieten un disc, pentru ca ala nu vroia sa-l dea. cum isi rupea din bani ca sa cumpere casete (care pe vremea aia erau ingrozitor de scumpe).

si mi-am amintit, la randul meu, cum am strabatit eu constanta de la CET pana la un chiosc de langa sala sporturilor, pe o ploaie torentiala care m-a si imbolnavit pana la urma, ca sa cumpar un disc cu sandra - ten on one. 150 de lei. cum dadeam si ultimul banut pe casete - nirvana, u2, depeche mode. cum, ani de zile, cumparam absolut toate sf-urile scoase de nemira sau adevarul.

acum chiar mi s-a pus un nod (mare) in gat. panaite, panaite....

in cat timp se impute o pisica moarta

va spun eu, in 2 saptamani. vas'ca: duminica, 28 septembrie, venind dimineata la munca, exact in buricul targului, in fata centrului cultural (langa primarie, deci) zacea o pisica strivita pe sosea. am vazut-o si luni si marti, dupa care a disparut. am crezut ca au luat-o aia de la salubritate. pana in dimineata asta cand am coborat din masina dupa ce am parcat unde las masina de obicei. mirosul de cadavru plutea in aer si mi-a amintit de faza cu pisica. era acolo, draga de ea, sub o tufa, semn ca baietii destepti au pitit-o si gata, treaba a fost rezolvata.
deci: avem o pisica moarta. daca tot e la noi si nu o ia nimeni, propun primariei urmatorul studiu cu care poate concura anul viitor la premiile ig-nobel: "in cat timp se impute o pisica moarta?" cum spuneam, in 2 saptamani, dar asta in conditiile de relativ frig din aceasta perioada; vara, zic eu, se impute in 3-4 zile iar iarna rezista hat, pana in primavara. studiul poate fi finantat de la bugetul local, membrii comisiei (pentru ca se va face o comisie, fireste) vor primi o indemnizatie de 10 milioane / sedinta, primaria va castiga premiul ig-nobel si toata lumea va fi fericita.
mai putin pisica.