slobozia-suditi-movila-guraialomitei-mihaibravu-slobozia
luni, 29 decembrie 2008
marți, 16 decembrie 2008
bruxelles, pamant rromanesc
pentru cine nu stie, saptamana trecuta am fost la bruxelles. trai, nineaca, pe banii babachii - adica ai boborului, deh...oi fi fost eu pe banii tzarii, da' uite unii mai smecheri - stau pe banii belgienilor. si era bruxellesu' plin de ei, la orice colt auzeai vorbindu-se rromaneste...
luni, 1 decembrie 2008
flori pentru codrin
nu stiu cum sa incep. de fapt poate nici nu ar trebui sa scriu despre asta. sunt chestii pe care omul e bine sa le tina pentru el. dar blogul joaca rolul psihologului - probabil americanii au inlocuit deja vizitele la doftoroi cu tastatul, mai ales pe criza asta financiara.pe codrin l-am cunoscut acum 1 an si ceva. pe net, in goana mea de colectionar incepator in ale electronicelor vintage. nu retin momentul, cert este ca m-am simtit pe aceeasi lungime de unda cu el din prima clipa. poate din cauza "dulselui grai moldovenesc", poate datorita pasiunii comune. am schimbat impresii, poze, aparate. asta am mai facut-o si cu altii, cu niciunul insa nu am relationat cu atat de mare placere. a cumparat aparate de la mine, la randul meu am cumparat aparate de la el. mi-a facut mici cadouri, i-am facut mici cadouri. am stat de vorba pe mess si la telefon minute sau ore in sir, fara sa simt cand trece timpul. l-am trecut inlauntrul meu pe lista cu cei cativa prieteni pe care-i am.
ma suna rar iar eu aproape deloc - imi era teama sa nu nimeresc intr-un moment nepotrivit, cand era la spital sau la perfuzii. stia de pasiunea mea pentru scule marantz si prin septembrie mi-a trimis un deck marantz la un pret super. mi-a promis si altele, dupa ce termina mutatul in casa noua. i-am trimis la randul meu un deck technics373 - descoperise vara asta frumusetea sculelor technics.
acum vreo 2-3 saptamani m-a rugat sa-i trimit poze cu flori, stia ca sunt si fotograf. i-am promis dupa campania electorala.
sambata campania electorala a fost gata.
sambata pe la pranz am pregatit folderul cu poze.
si azi am aflat ca a murit si sambata a fost inmormantat. prietenul pe care nu l-am vazut niciodata.
codrine, uite florile promise. aici...
later edit: n-as vrea sa par nebun, dar la cateva ore dupa ce am postat randurile si pozele de mai sus am primit un mail... uitati-va la poza urmatoare. precizez ca verific adresa aia de mail cam o data pe luna si ca pana acum nu am mai primit asa ceva acolo... crede fiecare ce vrea, dar eu am ramas fara cuvinte.
Florin Ciocea
Un bãboi gonea cu motocicleta
De parcã se închideau portile raiului,
Iar ea urma sã prindã ultima cursã.
Dar, la prima curbã
O astepta dracul cu fanfara...
Si a luat-o!
Uite asa se încheie carierele:
Alergi ca nebunul dupã bani
Si pozitie socialã
Iar când le ai
Constati cã nu meritã efortul.
Numai dracul iese câstigat
Din afacerea asta
Deoarece îsi lungeste lista dezamãgitilor.
Mai trece o varã,
Toamna iarãsi decoloreazã verdele
Iar noi asteptãm o fericire
La fel de iluzorie ca o betie
Din care îti revii mahmur
Si dezorientat.
Florin Ciocea
HELIS, Octombrie 2008
De parcã se închideau portile raiului,
Iar ea urma sã prindã ultima cursã.
Dar, la prima curbã
O astepta dracul cu fanfara...
Si a luat-o!
Uite asa se încheie carierele:
Alergi ca nebunul dupã bani
Si pozitie socialã
Iar când le ai
Constati cã nu meritã efortul.
Numai dracul iese câstigat
Din afacerea asta
Deoarece îsi lungeste lista dezamãgitilor.
Mai trece o varã,
Toamna iarãsi decoloreazã verdele
Iar noi asteptãm o fericire
La fel de iluzorie ca o betie
Din care îti revii mahmur
Si dezorientat.
Florin Ciocea
HELIS, Octombrie 2008
miercuri, 5 noiembrie 2008
motanei...
ce-i frumos si lui tariceanu-i place. si sepepistului. si unui nene mai din spate. numai gogu parca stramba din nas. stie el de ce...
joi, 16 octombrie 2008
sâmbătă, 11 octombrie 2008
tineretea la gunoi
vine o vreme cand ti se umple casa de lucruri inutile si incepi sa le triezi: astea le tin ca poate-mi mai trebuie, pe astea le arunc, pe astea parca le-as pastra, ca-mi plac. inevitabil ajungi la teancul de scrisori de pe cand erai in liceu, la cutia cu casete audio pe care le ascultai (la jaful tau de casetofon rusesc) pana se facea banda praf. la caietele cu poezii scrise pentru cele cateva fete de care ai fost indragostit.ti se pune sau nu un nod in gat? le arunci senin sau iti tremura mana?
fiind oarecum un fel de nastase 4 case, pana acum am amanat de multe ori momentul. de zeci de ori m-am apucat de "curatenia generala in viata mea" si nu m-am indurat sa pun punct. ba, as putea spune, m-am apucat de colectionat diverse lucruri care-mi amintesc de copilarie: masini de cusut singer, ca avea tataia, fier de calcat cu carbuni, ca avea tanti rada, o rasnita de cafea, ca avea mamaia una. cate cautari pana am depistat ce model de radio pe lampi avea bunicul meu!!! aveam imaginea aparatului doar in mintea mea, niciun alt reper. l-am gasit, era un carmen 3, romanesc.
de-aia m-au luat prietenii la ochi si de cate ori purced la diverse debarasari ma cauta, stiind ca am acest hobby. mario s-a despartit senin de casete si nu am simtit nicio emotie aruncand jumatate din ele, dupa ce am facut la randul meu o triere. in schimb adi mi-a pus in vedere sa caut in discuri nush ce poezie pe care stia el ca o are acolo dar nu a gasit-o. mi-a povestit cum, pe vremuri chiar a ciordit unui prieten un disc, pentru ca ala nu vroia sa-l dea. cum isi rupea din bani ca sa cumpere casete (care pe vremea aia erau ingrozitor de scumpe).
si mi-am amintit, la randul meu, cum am strabatit eu constanta de la CET pana la un chiosc de langa sala sporturilor, pe o ploaie torentiala care m-a si imbolnavit pana la urma, ca sa cumpar un disc cu sandra - ten on one. 150 de lei. cum dadeam si ultimul banut pe casete - nirvana, u2, depeche mode. cum, ani de zile, cumparam absolut toate sf-urile scoase de nemira sau adevarul.
acum chiar mi s-a pus un nod (mare) in gat. panaite, panaite....
miercuri, 8 octombrie 2008
in cat timp se impute o pisica moarta
va spun eu, in 2 saptamani. vas'ca: duminica, 28 septembrie, venind dimineata la munca, exact in buricul targului, in fata centrului cultural (langa primarie, deci) zacea o pisica strivita pe sosea. am vazut-o si luni si marti, dupa care a disparut. am crezut ca au luat-o aia de la salubritate. pana in dimineata asta cand am coborat din masina dupa ce am parcat unde las masina de obicei. mirosul de cadavru plutea in aer si mi-a amintit de faza cu pisica. era acolo, draga de ea, sub o tufa, semn ca baietii destepti au pitit-o si gata, treaba a fost rezolvata.
deci: avem o pisica moarta. daca tot e la noi si nu o ia nimeni, propun primariei urmatorul studiu cu care poate concura anul viitor la premiile ig-nobel: "in cat timp se impute o pisica moarta?" cum spuneam, in 2 saptamani, dar asta in conditiile de relativ frig din aceasta perioada; vara, zic eu, se impute in 3-4 zile iar iarna rezista hat, pana in primavara. studiul poate fi finantat de la bugetul local, membrii comisiei (pentru ca se va face o comisie, fireste) vor primi o indemnizatie de 10 milioane / sedinta, primaria va castiga premiul ig-nobel si toata lumea va fi fericita.
mai putin pisica.
deci: avem o pisica moarta. daca tot e la noi si nu o ia nimeni, propun primariei urmatorul studiu cu care poate concura anul viitor la premiile ig-nobel: "in cat timp se impute o pisica moarta?" cum spuneam, in 2 saptamani, dar asta in conditiile de relativ frig din aceasta perioada; vara, zic eu, se impute in 3-4 zile iar iarna rezista hat, pana in primavara. studiul poate fi finantat de la bugetul local, membrii comisiei (pentru ca se va face o comisie, fireste) vor primi o indemnizatie de 10 milioane / sedinta, primaria va castiga premiul ig-nobel si toata lumea va fi fericita.
mai putin pisica.
luni, 18 august 2008
doi capitani
hodoronc-tronc, asa am nimerit eu 2 zile in delta. ar fi trebuit sa fie o fuga doar, dus-intors, ca sa ne aflam si noi in treaba, dar neprevazutul si-a bagat coada, sub forma unui sofer absolut idiot, care ar fi trebuit sa ne ia din punctul A (Tulcea) si sa ne urce intr-o "rapida" care sa ne duca in punctul B (Crisan). desi dadea impresia ca se misca pe acolo ca pestele in acvariu, n-a fost in stare. in schimb ne-a plimbat j-de ore pe niste coclauri de nedescris ca sa ajungem pe la 2-3 dupa-amiaza (teoretic la 10-11 eram la destinatie), de-am ramas cu totii siderati. in fine....
nu o sa spun si eu cum se obisnuieste ca delta e un colt de rai. este doar daca tii cu tot dinadinsul sa nu vezi gunoaiele si pet-urile la fel de prezente si in delta ca si in oricare colt al tarii. asadar, la asta am inchis ochii.
hai sa zic ce mi-a placut, intr-o insiruire in ordinea intamplarilor:
1. ciorba de peste. am mancat 2 portii, pestele prajit n-a mai avut loc. in top ten-ul meu, sectiunea ciorba de peste, se bate de la egal la egal pe primul loc cu cea mancata anul trecut la restaurantul de pe balta de la intrarea in neptun.
2. pensiunea "doi capitani" (asa zicea lore ca se numeste, ca firma inca nu are deasupra). nene, eu sunt mofturos, dar ce pot dori mai mult decat camera FARA TELEVIZOR, liniste, acoperis de stuf, totul nou-nout? si nimic de plastic? pana si prosopul din baie mi-a placut - bumbac de cea mai buna calitate.
3. canalul din spatele pensiunii - stiu ca e banal in delta, dar e tare misto sa te trezesti din somnul de dupa-amiaza, sa te scarpini in cap si sa faci 3o de metri pana la locul unde sa bagi undita in apa.
4. carasul pe care l-am prins - perfect, niciun solz lipsa, aramiu si grasunel.
5. florile de pe balta - am zis ca daca vad macar un nufar, n-am venit degeaba - am vazut doi albi si acum cand m-am uitat pe poze am observat si ce nu vazusem desi erau sub nas - nuferi galbeni. papura, rogoz, calcea-calului si naiba mai stie cate.
6. pasarile - pelicani (de la distanta, zburau pe deasupra noastra), cormorani, egrete, prepelite, fazani, rate.
7. saramura de crap - mi-a amintit de cea pregatita de paros asta-toamna, inainte sa plecam cu barca pe ialomita - MESERIE!
8. nu m-a ciupit niciun tantar - nu stiu de ce.
ma opresc aici, desi as fi putut continua - dar sunt 8 motive suficiente ca sa ma faca sa doresc sa mai ajung la "doi capitani" in crisan. poate peste o luna, cand se instaleaza si piscina :))
nu o sa spun si eu cum se obisnuieste ca delta e un colt de rai. este doar daca tii cu tot dinadinsul sa nu vezi gunoaiele si pet-urile la fel de prezente si in delta ca si in oricare colt al tarii. asadar, la asta am inchis ochii.
hai sa zic ce mi-a placut, intr-o insiruire in ordinea intamplarilor:
1. ciorba de peste. am mancat 2 portii, pestele prajit n-a mai avut loc. in top ten-ul meu, sectiunea ciorba de peste, se bate de la egal la egal pe primul loc cu cea mancata anul trecut la restaurantul de pe balta de la intrarea in neptun.
2. pensiunea "doi capitani" (asa zicea lore ca se numeste, ca firma inca nu are deasupra). nene, eu sunt mofturos, dar ce pot dori mai mult decat camera FARA TELEVIZOR, liniste, acoperis de stuf, totul nou-nout? si nimic de plastic? pana si prosopul din baie mi-a placut - bumbac de cea mai buna calitate.
3. canalul din spatele pensiunii - stiu ca e banal in delta, dar e tare misto sa te trezesti din somnul de dupa-amiaza, sa te scarpini in cap si sa faci 3o de metri pana la locul unde sa bagi undita in apa.
4. carasul pe care l-am prins - perfect, niciun solz lipsa, aramiu si grasunel.
5. florile de pe balta - am zis ca daca vad macar un nufar, n-am venit degeaba - am vazut doi albi si acum cand m-am uitat pe poze am observat si ce nu vazusem desi erau sub nas - nuferi galbeni. papura, rogoz, calcea-calului si naiba mai stie cate.
6. pasarile - pelicani (de la distanta, zburau pe deasupra noastra), cormorani, egrete, prepelite, fazani, rate.
7. saramura de crap - mi-a amintit de cea pregatita de paros asta-toamna, inainte sa plecam cu barca pe ialomita - MESERIE!
8. nu m-a ciupit niciun tantar - nu stiu de ce.
ma opresc aici, desi as fi putut continua - dar sunt 8 motive suficiente ca sa ma faca sa doresc sa mai ajung la "doi capitani" in crisan. poate peste o luna, cand se instaleaza si piscina :))
marți, 29 iulie 2008
mici intristari, mici revelatii
nu sunt genul care, atunci cand se duce la mare, sa sada ca vaca lola pe cearsaf; deci nu rezist sub nicio forma 24 de ore pe litoral. turismul clasic romanesc nu-i pentru mine. asa ca cele 5-6 ore pe care mi le-au ingaduit aerele mele de domnisoara le-am impartit pe principiul "oricum, numai in afara civilizatiei sa fie". da' poti?
sa o iau cronologic, si cu bune si cu rele.
- la mamaia - lume multa, galagie, mizerie pe plaja. infect.
- tot la mamaia am incercat sa beau o cafea la o terasa - desi era trecut de ora 10, tantalaii aia abia pornisera filtrul, asa ca, avand experienta terasei lui verban unde dimineata astept juma' de ora pana iese prima cafea, am plecat iritat mai departe, out of mamaia.
- mai departe, unde? unde credeam eu ca o sa gasesc linistea - la fostul camping de langa tabara de copii navodari (am ceva amintiri cu locul ala, cred ca 5-6 ani la rand am venit aici cu cortul - din '82 incepand). aici dezastru: locatia e... nici nu stiu cum sa spun: semiparasita? practic doar zona de la intrare pana la plaja e animata (terase, tarabe de tigani cu j-de kitsch-uri, colace, papuci, brice/carice. manele din 5 in 5 metri, se acopereau unele pe altele intr-un mixaj jegos. asa ca am luat-o la picior pe malul marii cautand scoici (era destul de pustie plaja, mi-a convenit). am ajuns la campingul GPM (parca) unde am reusit in sfarsit sa-mi beau cafeaua - aici mi-a placut: pomi multi, iarba, flori, curatenie. aproape surprinzator, liniste. si cafeaua doar 2 lei.
- urmatoarea tinta: Histria. demult aveam in gand sa ajung la ruinele Histriei, mai precis de cand am citit in copilarie ultimul volum din Ciresarii. in principiu aveam in cap cam unde e localizata, am vrut totusi sa ma duc la sigur, cu harta in brate. n-am avut parte. am gasit (dupa ce am cautat in 2 benzinarii si 3 chioscuri de ziare) la o statie rompetrol harta tarii la un pret PROHIBITIV: bai nene, e totusi o bucata de hartie, cum sa coste 23 lei, adica aproape 10 dolari? pe harta mea de colectie (din 1903!!!) am dat 50 lei, cea din 1925 costa tot atat... nu sunt genul care-si mananca de sub unghii, dar am momentele mele de revolta si incapatanare, asadar mi-am bagat picioarele in ea de harta.
- in drum, pentru ca nu ma grabeam (si pentru ca nu gaseam indicatoare spre Histria)am carmit dreapta spre vestita plaja de la Corbu - ma pis pe ea, mai plina de gunoaie decat mamaia, singura diferenta e ca la Corbu nu le aduna nimeni... sa repet si eu ce stie toata lumea: frumoasa tara, pacat ca-i locuita. ce plm or vedea idiotii aia de la Realitatea la plaja aia? sau sa zic altfel: idiotii aia de la Realitatea nu au vazut gunoaiele, stanele de oi (te traznea la nas) pe malul marii, buldozele care tocmai "preparau" o bucata de plaja, masinile parcate la 3 metri de apa sau care faceau curse pe plaja? ambalajele sclipicioase de snacks-uri, cojile de pepeni, merele putrezite de cand stateau acolo... marea in schimb era splendida, muuuult mai albastra si curata decat la mamaia.
- mai departe spre Histria. mai departe, dar unde? ca indicatoare, pret de 20 de km nu am vazut. ca asa se promoveaza turismul romanesc. tre' sa intrebi din cand in cand bastinasii, foarte amabili, dealtfel.
- eee...cam la 3-4 km de destinatie au aparut si indicatoarele. intre timp am oprit si pe malul unui lac (Sinoie, am aflat dupa)si ne-am benoclat la un grup de pelicani - pana acum nu am mai vazut.
- in sfarsit, Histria. o monstruozitate de muzeu gen hangar termopanat, FARA GHID, fara pliante (decat in engleza si franceza), doar o carte adresata mai curand specialistilor decat turistului din mine. doar 4-5 modele (jalnice) de carti postale. ruinele...ar fi fost ok daca nu era si acolo plin de pet-uri, celofane, cutii de margarina, in general ambalaje. pe care o tanti cu un sac menajer le-ar fi putut aduna in cel mult 2 ore. turisti? noi 5 si inca alti 3-4 rataciti. plus 3 soferi cu camioane cu tot, care erau rataciti la propriu, in cautarea unui restaurant. pretul de intrare? 12 lei - scump, doamna, scump, un bilet la spectacolul de manele era mai ieftin...
cam asa a aratat ziua mea pe litoral. suficient pe anul asta, as zice, daca nu as pofti sa ajung si la Gura Portitei intr-o buna zi. ca si pe-aia o lauda aia de la Realitatea....
sa o iau cronologic, si cu bune si cu rele.
- la mamaia - lume multa, galagie, mizerie pe plaja. infect.
- tot la mamaia am incercat sa beau o cafea la o terasa - desi era trecut de ora 10, tantalaii aia abia pornisera filtrul, asa ca, avand experienta terasei lui verban unde dimineata astept juma' de ora pana iese prima cafea, am plecat iritat mai departe, out of mamaia.
- mai departe, unde? unde credeam eu ca o sa gasesc linistea - la fostul camping de langa tabara de copii navodari (am ceva amintiri cu locul ala, cred ca 5-6 ani la rand am venit aici cu cortul - din '82 incepand). aici dezastru: locatia e... nici nu stiu cum sa spun: semiparasita? practic doar zona de la intrare pana la plaja e animata (terase, tarabe de tigani cu j-de kitsch-uri, colace, papuci, brice/carice. manele din 5 in 5 metri, se acopereau unele pe altele intr-un mixaj jegos. asa ca am luat-o la picior pe malul marii cautand scoici (era destul de pustie plaja, mi-a convenit). am ajuns la campingul GPM (parca) unde am reusit in sfarsit sa-mi beau cafeaua - aici mi-a placut: pomi multi, iarba, flori, curatenie. aproape surprinzator, liniste. si cafeaua doar 2 lei.
- urmatoarea tinta: Histria. demult aveam in gand sa ajung la ruinele Histriei, mai precis de cand am citit in copilarie ultimul volum din Ciresarii. in principiu aveam in cap cam unde e localizata, am vrut totusi sa ma duc la sigur, cu harta in brate. n-am avut parte. am gasit (dupa ce am cautat in 2 benzinarii si 3 chioscuri de ziare) la o statie rompetrol harta tarii la un pret PROHIBITIV: bai nene, e totusi o bucata de hartie, cum sa coste 23 lei, adica aproape 10 dolari? pe harta mea de colectie (din 1903!!!) am dat 50 lei, cea din 1925 costa tot atat... nu sunt genul care-si mananca de sub unghii, dar am momentele mele de revolta si incapatanare, asadar mi-am bagat picioarele in ea de harta.
- in drum, pentru ca nu ma grabeam (si pentru ca nu gaseam indicatoare spre Histria)am carmit dreapta spre vestita plaja de la Corbu - ma pis pe ea, mai plina de gunoaie decat mamaia, singura diferenta e ca la Corbu nu le aduna nimeni... sa repet si eu ce stie toata lumea: frumoasa tara, pacat ca-i locuita. ce plm or vedea idiotii aia de la Realitatea la plaja aia? sau sa zic altfel: idiotii aia de la Realitatea nu au vazut gunoaiele, stanele de oi (te traznea la nas) pe malul marii, buldozele care tocmai "preparau" o bucata de plaja, masinile parcate la 3 metri de apa sau care faceau curse pe plaja? ambalajele sclipicioase de snacks-uri, cojile de pepeni, merele putrezite de cand stateau acolo... marea in schimb era splendida, muuuult mai albastra si curata decat la mamaia.
- mai departe spre Histria. mai departe, dar unde? ca indicatoare, pret de 20 de km nu am vazut. ca asa se promoveaza turismul romanesc. tre' sa intrebi din cand in cand bastinasii, foarte amabili, dealtfel.
- eee...cam la 3-4 km de destinatie au aparut si indicatoarele. intre timp am oprit si pe malul unui lac (Sinoie, am aflat dupa)si ne-am benoclat la un grup de pelicani - pana acum nu am mai vazut.
- in sfarsit, Histria. o monstruozitate de muzeu gen hangar termopanat, FARA GHID, fara pliante (decat in engleza si franceza), doar o carte adresata mai curand specialistilor decat turistului din mine. doar 4-5 modele (jalnice) de carti postale. ruinele...ar fi fost ok daca nu era si acolo plin de pet-uri, celofane, cutii de margarina, in general ambalaje. pe care o tanti cu un sac menajer le-ar fi putut aduna in cel mult 2 ore. turisti? noi 5 si inca alti 3-4 rataciti. plus 3 soferi cu camioane cu tot, care erau rataciti la propriu, in cautarea unui restaurant. pretul de intrare? 12 lei - scump, doamna, scump, un bilet la spectacolul de manele era mai ieftin...
cam asa a aratat ziua mea pe litoral. suficient pe anul asta, as zice, daca nu as pofti sa ajung si la Gura Portitei intr-o buna zi. ca si pe-aia o lauda aia de la Realitatea....
joi, 17 iulie 2008
Interviu cu mine
- Să o luăm abrupt: ce a însemnat apariţia în oraş a postului Radio Campus, în 1993 ?
- O revoluţie. Am apărut în perioada aia cînd totul era o revoluţie. Când s-a băgat în ’89 săpun Fa la magazinul de la Bara comerciala, s-a stat la coadă pe trei rânduri – asta a fost o revoluţie. Când a făcut Ilie Alexandru magazinul Hermes, a fost o revoluţie. Sucul la dozator a fost o revoluţie, chiar dacă ne durea burta de la el. Disco Ring a fost o revoluţie. Magazinul de casete Asterix. În anul ăla a apărut RADIO CAMPUS, în toamna a venit televiziunea prin cablu Orion şi anul următor Antena 1. Cam astea au fost revoluţiile, restul a venit firesc, deja nu ne mai surprindea nimic. Acum, după 15 ani, poate ne vine să râdem, dar aşa era atunci.
- Dacă tot eşti la capitolul amintiri, cum se făcea radio atunci?
- Păi cum să se facă? 2-3 casetofoane, un magnetofon, un mixer… microfonul…şi mult entuziasm. Oameni care vroiau sa facă ceva. Radio Campus a aprovizionat cu mulţi profesionişti presa locala şi centrală. Chiar şi din cei pe care nu dădeam 2 bani aici, au ajuns mari scule la Bucureşti. Nu zic nume.
- Mulţi au plecat la concurenţă…
- Mulţi au crezut ca pleacă la concurenţă…. Dă-mi voie să-ţi spun ca sunt amuzat când aud vorbindu-se de concurenţă. Nu avem acelaşi public ţintă, nu avem aceeaşi politică redacţională. Funcţionăm pe coordonate diferite. Noi oferim informaţie locală, concurenţa muzică. Asta o spun ca sa fiu politicos, altfel aş putea spune că în sondaje avem procentele lui Ionaşcu, ca să zic aşa. E un mare nor de praf în urma noastră şi în spate nu se mai vede nimic.
- N-aş zice ca eşti modest…
- N-am de ce. Doar am muncit 15 ani ca să ajungem aici. Audienţa nu pică din cer.
- De curând aţi rupt gura târgului cu blogul Radio Campus.
- Da, a pornit ca o gluma a Elenei Marin astă-toamna; mai apoi ne-a venit ideea să postăm acolo ştirile, încet-încet ne-am intrat în mână şi am ajuns azi să avem 4-5 sute de cititori zilnic. Ba chiar într-o zi ne-au citit 800 de oameni. Eu zic că e ceva.
- Proiecte noi?
- Destule. Nu rezişti 15 ani pe primul loc stând cu mâinile încrucişate. Dar nu avem nici o grijă, dacă nu ai observat până acum, pe ce punem mâna, creşte!
- O revoluţie. Am apărut în perioada aia cînd totul era o revoluţie. Când s-a băgat în ’89 săpun Fa la magazinul de la Bara comerciala, s-a stat la coadă pe trei rânduri – asta a fost o revoluţie. Când a făcut Ilie Alexandru magazinul Hermes, a fost o revoluţie. Sucul la dozator a fost o revoluţie, chiar dacă ne durea burta de la el. Disco Ring a fost o revoluţie. Magazinul de casete Asterix. În anul ăla a apărut RADIO CAMPUS, în toamna a venit televiziunea prin cablu Orion şi anul următor Antena 1. Cam astea au fost revoluţiile, restul a venit firesc, deja nu ne mai surprindea nimic. Acum, după 15 ani, poate ne vine să râdem, dar aşa era atunci.
- Dacă tot eşti la capitolul amintiri, cum se făcea radio atunci?
- Păi cum să se facă? 2-3 casetofoane, un magnetofon, un mixer… microfonul…şi mult entuziasm. Oameni care vroiau sa facă ceva. Radio Campus a aprovizionat cu mulţi profesionişti presa locala şi centrală. Chiar şi din cei pe care nu dădeam 2 bani aici, au ajuns mari scule la Bucureşti. Nu zic nume.
- Mulţi au plecat la concurenţă…
- Mulţi au crezut ca pleacă la concurenţă…. Dă-mi voie să-ţi spun ca sunt amuzat când aud vorbindu-se de concurenţă. Nu avem acelaşi public ţintă, nu avem aceeaşi politică redacţională. Funcţionăm pe coordonate diferite. Noi oferim informaţie locală, concurenţa muzică. Asta o spun ca sa fiu politicos, altfel aş putea spune că în sondaje avem procentele lui Ionaşcu, ca să zic aşa. E un mare nor de praf în urma noastră şi în spate nu se mai vede nimic.
- N-aş zice ca eşti modest…
- N-am de ce. Doar am muncit 15 ani ca să ajungem aici. Audienţa nu pică din cer.
- De curând aţi rupt gura târgului cu blogul Radio Campus.
- Da, a pornit ca o gluma a Elenei Marin astă-toamna; mai apoi ne-a venit ideea să postăm acolo ştirile, încet-încet ne-am intrat în mână şi am ajuns azi să avem 4-5 sute de cititori zilnic. Ba chiar într-o zi ne-au citit 800 de oameni. Eu zic că e ceva.
- Proiecte noi?
- Destule. Nu rezişti 15 ani pe primul loc stând cu mâinile încrucişate. Dar nu avem nici o grijă, dacă nu ai observat până acum, pe ce punem mâna, creşte!
joi, 3 iulie 2008
cum mi-am petrecut sfarsitul lumii
dimineatza. mesele goale, numai eu ratacit pe acolo cu cafelutza si ziarul in fatza. si un cuplu cam dubios, ea pustoaica, el cu un look oarecum interlop. nu bagasem de seama asta, dar ma zgaria la ureche vocea stridenta a pasaricii, vorbea tare de parca toata ramurica terasei era a ei.
momentul in care am terminat ziarul de citit a coincis cu pronuntarea extrem de sonora a unei fraze care mi-a atras imediat atentia: "n-am fost in strainatate, da' de ce sa ma duc eu acolo sa ma ___ cu toti bosorogii?" ups! sa ciulim urechea aia hipoacuzica: "mai bine stau acasa si ma ___ cu unul singur. ce daca ma angajez la hambar cu 10 milioane, mai bine, decat sa iau acolo 100 de milioane si sa ma arate lumea pe strada: 'uite-o si pe zdreantza aia!'. ca si anul trecut cand m-am angajat 3 luni la mare a zis lumea ca sunt in italia. mai bine la capsuni decat sa ma ____toti jegosii aia, ma umplu dreaq de toate bolile... da, mah, il cunosc si pe gabi napoleon (sau bonaparte? nu stiu daca am retinut bine) vorbesc cu el cand vreau. da' nu vreau."
in tot timpul asta statea picior peste picior, din intamplare cu fatza spre mine. avea chilotei albi cu o inimioara rosie "acolo". cred ca inca-i mai are, eu am plecat de pe terasa acum 5 minute.
ce zicea dubiosul nu am auzit, el vorbea incet. isi fuma tigara linistit. doar banuiesc ce era in mintea lui: "nu vrea asta, pune botul alta. pacat de cafeaua pe care i-am dat-o. n-o merita, stoarfa dreaq!"
6 august edit - la o luna distanta, am recunoscut don'soara metamorfozata in chelnerita care ne servea la hambar pe terasa. s-a tinut de cuvant...
momentul in care am terminat ziarul de citit a coincis cu pronuntarea extrem de sonora a unei fraze care mi-a atras imediat atentia: "n-am fost in strainatate, da' de ce sa ma duc eu acolo sa ma ___ cu toti bosorogii?" ups! sa ciulim urechea aia hipoacuzica: "mai bine stau acasa si ma ___ cu unul singur. ce daca ma angajez la hambar cu 10 milioane, mai bine, decat sa iau acolo 100 de milioane si sa ma arate lumea pe strada: 'uite-o si pe zdreantza aia!'. ca si anul trecut cand m-am angajat 3 luni la mare a zis lumea ca sunt in italia. mai bine la capsuni decat sa ma ____toti jegosii aia, ma umplu dreaq de toate bolile... da, mah, il cunosc si pe gabi napoleon (sau bonaparte? nu stiu daca am retinut bine) vorbesc cu el cand vreau. da' nu vreau."
in tot timpul asta statea picior peste picior, din intamplare cu fatza spre mine. avea chilotei albi cu o inimioara rosie "acolo". cred ca inca-i mai are, eu am plecat de pe terasa acum 5 minute.
ce zicea dubiosul nu am auzit, el vorbea incet. isi fuma tigara linistit. doar banuiesc ce era in mintea lui: "nu vrea asta, pune botul alta. pacat de cafeaua pe care i-am dat-o. n-o merita, stoarfa dreaq!"
6 august edit - la o luna distanta, am recunoscut don'soara metamorfozata in chelnerita care ne servea la hambar pe terasa. s-a tinut de cuvant...
joi, 12 iunie 2008
marți, 10 iunie 2008
luni, 9 iunie 2008
una dintr-o suta
stiu, procentajul e jalnic; daca nu s-ar fi inventat digitalul faceam 2-3 poze bune pe an. dar ca sa nu credeti ca sunt un fotograf atat de prost, va spun ca e vorba de pozele care-mi plac mie, si sunt din ce in ce mai exigent. altfel, bunicele am cu zecile...
vineri, 6 iunie 2008
am gasit gradina raiului
raiul, pentru mine, e locul ala unde, intorcandu-ma stanga/dreapta/inainte/inapoi, nu vad nimic lipsit de armonie, nimic de plastic, nimic colorat strident, niciun stalp de beton. l-am gasit, in sfarsit. nu va zic unde, doar va arat pozele, care nu sunt deloc grozave, dar cine mai statea sa faca poze studiate acolo?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)