luni, 29 decembrie 2008

sate, campuri

slobozia-suditi-movila-guraialomitei-mihaibravu-slobozia



















































































































duminică, 21 decembrie 2008

turnuri versus turnuletze

da - da, in bruxellesu' asta e plin de turnuri. si romanica e plina de turnulete. numa' ca alea din belgia nu sunt din tabla galvanizata si cu cocos in varf...

sâmbătă, 20 decembrie 2008

simbol

simbolul bruxelles-ului este statuia unui copil in putza goala care face pipi. cica toata lumea se inghesuie sa ia apa de acolo - acum fantana respectiva e in spatele unui gardulet din fier forjat si nu se mai poate.
slobozia ce simbol si-ar putea alege? eu propun "cainele cu covrig in coada". sau un ansamblu statuar cu o multime de oameni miniaturali deasupra carora sa troneze (supradimensionat) un guzgan rozaliu (homo politikon) descheiat la prohab, care, asemeni micutului manneken pis, sa faca shushu pe noi...
ups! dar asta poate fi simbolul intregii tari, vere!

vineri, 19 decembrie 2008

inca un motiv de tristete

am mers cu autobuzul prin bruxelles pret de cateva statii (vreo 2 km, cred). am trecut pe langa 5-6 parcuri, multe de dimensiunile parcului mare din slobozia, toate cu copaci uriasi, adevarati plamani ai orasului. luati slobozia de la pod pana la gara si numarati parcurile, va rog. dupa ce ajungeti cu numaratoarea la 3, procesati ce "pomi" (nuiele) sunt in ele. cand intelegeti ce am vrut sa spun, oftati... multumesc.

joi, 18 decembrie 2008

fie painea cat de rea / tot mai buna-n belgia

alimentarele din slobozia se aprovizioneaza cu paine de la cele cateva brutarii din zona: tritipan, symagro, gostat si naiba mai stie care. singura acceptabila e cea de la gostat, restul... zici ca mananci burete.
recomand cu caldura buticarilor sa-si aleaga furnizorul de paine taman din belgia - mai baieti, adevarata paine taraneasca pe vatra o fac belgienii... ce mai e de zis? inca un mit spulberat?

marți, 16 decembrie 2008

bruxelles, pamant rromanesc

pentru cine nu stie, saptamana trecuta am fost la bruxelles. trai, nineaca, pe banii babachii - adica ai boborului, deh...
oi fi fost eu pe banii tzarii, da' uite unii mai smecheri - stau pe banii belgienilor. si era bruxellesu' plin de ei, la orice colt auzeai vorbindu-se rromaneste...



luni, 1 decembrie 2008

flori pentru codrin

nu stiu cum sa incep. de fapt poate nici nu ar trebui sa scriu despre asta. sunt chestii pe care omul e bine sa le tina pentru el. dar blogul joaca rolul psihologului - probabil americanii au inlocuit deja vizitele la doftoroi cu tastatul, mai ales pe criza asta financiara.
pe codrin l-am cunoscut acum 1 an si ceva. pe net, in goana mea de colectionar incepator in ale electronicelor vintage. nu retin momentul, cert este ca m-am simtit pe aceeasi lungime de unda cu el din prima clipa. poate din cauza "dulselui grai moldovenesc", poate datorita pasiunii comune. am schimbat impresii, poze, aparate. asta am mai facut-o si cu altii, cu niciunul insa nu am relationat cu atat de mare placere. a cumparat aparate de la mine, la randul meu am cumparat aparate de la el. mi-a facut mici cadouri, i-am facut mici cadouri. am stat de vorba pe mess si la telefon minute sau ore in sir, fara sa simt cand trece timpul. l-am trecut inlauntrul meu pe lista cu cei cativa prieteni pe care-i am.
ma suna rar iar eu aproape deloc - imi era teama sa nu nimeresc intr-un moment nepotrivit, cand era la spital sau la perfuzii. stia de pasiunea mea pentru scule marantz si prin septembrie mi-a trimis un deck marantz la un pret super. mi-a promis si altele, dupa ce termina mutatul in casa noua. i-am trimis la randul meu un deck technics373 - descoperise vara asta frumusetea sculelor technics.
acum vreo 2-3 saptamani m-a rugat sa-i trimit poze cu flori, stia ca sunt si fotograf. i-am promis dupa campania electorala.
sambata campania electorala a fost gata.
sambata pe la pranz am pregatit folderul cu poze.
si azi am aflat ca a murit si sambata a fost inmormantat. prietenul pe care nu l-am vazut niciodata.
codrine, uite florile promise. aici...










later edit: n-as vrea sa par nebun, dar la cateva ore dupa ce am postat randurile si pozele de mai sus am primit un mail... uitati-va la poza urmatoare. precizez ca verific adresa aia de mail cam o data pe luna si ca pana acum nu am mai primit asa ceva acolo... crede fiecare ce vrea, dar eu am ramas fara cuvinte.

Florin Ciocea

Un bãboi gonea cu motocicleta
De parcã se închideau portile raiului,
Iar ea urma sã prindã ultima cursã.
Dar, la prima curbã
O astepta dracul cu fanfara...
Si a luat-o!

Uite asa se încheie carierele:
Alergi ca nebunul dupã bani
Si pozitie socialã
Iar când le ai
Constati cã nu meritã efortul.
Numai dracul iese câstigat
Din afacerea asta
Deoarece îsi lungeste lista dezamãgitilor.

Mai trece o varã,
Toamna iarãsi decoloreazã verdele
Iar noi asteptãm o fericire
La fel de iluzorie ca o betie
Din care îti revii mahmur
Si dezorientat.

Florin Ciocea
HELIS, Octombrie 2008

legea sulii

deci: catindatul de pe primul loc are voturi
cat aia de pe 2 si 3 impreuna.
ghici ce se intampla: pierde alegerile UNINOMINALE.......

Colegiul 4 Urziceni
1. Stan Marian – 8.363 - 42,6% - PSD
2. Gheorghe Tinel – 5.809 - 29,6% - PDL
3. Iancu Nae – 3.350 - 17,1% - PNL

miercuri, 12 noiembrie 2008

da' se poate, dom' profesor?...

nu comentez deloc, doar subliniez cu rosu "gramaticalicismele" profesorului/doctor/general in rezerva/autor a 20-30 de carti...


Dispreţul îngerilor

Cocoţaţi pe nişte pânze, aşezate la vedere şi în dispreţul cetăţenilor, ne privesc cu superioritate tot felul de vedete prăfuite ale politicii locale, unii cu ceva experienţă în sforăitul pe fotoliile parlamentului, iar alţii cu frica în sân că, dacă nu capată imunitatea, ar putea sa continue a da cu subsemnatul pe la organele abilitate ale statului.
Aceşti îngeri, sloboziţi din vârful crengilor de care sunt atârnaţi, ne privesc cu dispreţ şi refuză să coboare pe trotuar pentru a sta de vorba cu omul de rând. Ei cred că minciuna, chiar sub formă de promisiune, va fi suficientă pentru a se vedea aleşi. Cred însă că, slobozeanul de rând, intelectual sau muncitor, afacerist sau funcţionar, s-a cam săturat de rânjetul forţat al domnului profesor, şi îl privesc cu furie pe cel al candidatului la deputăţie. Spun furie, fiindcă aceasta este atitudinea cetăţeanului alegător pentru un individ cu dosare penale şi comerciale, pe care le-a avut sau le are, cu datorii la buget şi cetăţenii din Slobozia Nouă şi Cosâmbeşti, dar şi la câinii de pe lângă abatorul din Brăila, văduviţi de osciorul zilnic.
Dar ei ne privesc cu dispreţ.
Ei, care pe alţii i-au lăsat cu buza umflată, se laudă a fi mari manageri, şi atoate ştiutori, uitând subit când se află în faţa unui microfon de a spune concret cu ce pot ajuta pe cetăţeni.
Dispreţul îngerilor din PSD este unul generalizat.
Ei fac şi desfac, sprijinind guvernarea dezastroasă a PNL.
Scot apa de la mari adâncimi prin zeci de puţuri şi o varsă în Ialomiţa. Nu pentru a îmbunătăţi calitatea apei din acest râu, ci pentru că, dacă nu se extrage zilnic apa din fântânile fermecate, acestea se vor colmata şi atunci s-ar putea ca unora să li se mai pună şi întrebări incomode pentru ei.
Evită, neagă şi mint.
Tactica partidului este de a evita ca roşeaţa să le fugă din obraji şi costumaşe şi să vadă numai portocaliu în faţa ochilor.
Pe Aleea Gării, indivizii, în echipă sau solo, privesc din vârful banerelor altora, plătite probabil din bani publici, la sacoşele goale ale celor mulţi. În semn de înţelegere şi compasiune îşi unesc mâinile într-un stil cunoscut unora din legendara Italie.
Acesta este dispreţul îngerilor din PSD, hotărâţi să împingă un alt bivolaru în Parlamentul României, pentru că primăria şi consiliul judeţean le aparţine deja.
Cred însă că, slobozenii, de data aceasta, le va arăta semnul jumătăţii degetelor de la o mână, iar ştampila VOTAT, dacă nu cumva o sa dispară până atunci, va fi aplicată acolo unde trebuie, adică pe
General ( r ), Prof. univ. dr. AMZA TUDOR

miercuri, 5 noiembrie 2008

motanei...




ce-i frumos si lui tariceanu-i place. si sepepistului. si unui nene mai din spate. numai gogu parca stramba din nas. stie el de ce...

ghid de identificare a secu...aaaaa... sereistilor infiltrati la manifestari

mda... sunt de acord, grangurii trebuie paziti cu spp-ul, cu jandarmii, cu mascatii, cu cine mai vreti voi. numai ca, printre ei, o prezenta aparte o reprezinta baietii cu ochii albastri, nevazuti, nestiuti. asta pentru voi, ca eu, ducandu-ma la n-spe adunari (si adunaturi) cu (si de) politicieni am invatat sa-i reperez in multime. ia sa vedem indiciile:
- aparent sunt si ei pe acolo, niste oameni care nu au treaba si sunt interesati. da' cum naiba nu au treaba niste plavani de 2/2 si ies ca gospodinele sa caste ochii la: base, tari, iliescu sau nastase?
- imbracati foarte sport si popular - azi am vazut unul care a dus aproape de extreme tinuta lejereanu....
- n-au ce face, n-au ce face, dar daca le privesti ochii ai sa constati ca scaneaza tot ce misca...
- amuzant e ca unii fac si poze.... hai, nu-mi spuneti ca e sarcina de serviciu...
nu va lasati amagiti ca sclipirea din ochii lor e dovada de inteligenta, sa va povestesc o faza cu 2 destepti d-astia:
acum cativa ani, pe cand iliescu era inca presedinte, s-a intamplat sa vina la slobozia la o baitza de multime. intalnirea a avut loc in fata prefecturii, deci baietii cu ochi albastri si-au pregatit dispozitivul de aparare cu vreo jumatate de ora inainte. daci m-am trezit cu 2 lunetisti la usa radioului care vroiau cheia de la pod, ca sa pazeasca multimile de pe cladirea centrului cultural. am facut pe prostul: n-am! le-a dat nicu hertu, administratorul cladirii si baietii au intrat in pod si si-au vazut de treaba lor. a venit iliescu, s-a pupat cu savu, cu babele, etc. in timpul asta imi vine o idee: ce-ar fi sa-i incui pe prostalani in pod? era atat de simplu...
ce-ar fi facut? ar fi plans, ar fi dat telefoane gen "veniti, mah sa ne scoateti d-aici", ar fi consemnat in rapoarte ca in slobozia sunt teroristi si atentatori la viata mosului?pentru ca n-am vrut sa ma vad la televizor, am stat cuminte.
gata povestea, acum sa exemplific cu cateva figuri pozate azi la vizita lui tariceanu:












joi, 23 octombrie 2008

magraonul dirijor

nu ca ar fi mare minune sa vezi un dirijor tuciuriu; dar cand vezi ceva negru dand din maini intr-o intersectie, cum e?

sa incep povestile, desi la ora asta programasem sa incarc stirile pe site:

povestea 1 - oarecum aiurea, ca sa treaca timpul, am polemizat nitel cu andrei si cleme pe tema tiganilor: eu l-am invocat pe antonescu si am regretat ca nu i-a dus pe toti cioroii la bug, cleme incerca sa argumenteze cu exemple pozitive de conlocuitori civilizati. concluzia mea: cu 2-3 flori, primavara etniei e departe...

n-au trecut decat vreo 2 ore si am avut dovada ca (la fel ca intotdeauna, da?) am avut dreptate.
povestea 2 - o duceam pe sor-mea si pe nepotel acasa cu masina. intr-o mica intersectie, o masina oprita, langa care o pitipoanca statea de vorba cu soferul (care nu coborase din masina, statea bine-mersi la volan). apar inca 2 masini si din cauza masinii cioroiului mica intersectie se blocheaza. ce face aripatul in loc sa-si ia zborul? coboara si incepe sa zbiere la ceilalti soferi gesticuland si injurand. pana la urma ceilalti soferi au reusit sa-l ocoleasca; magraonul si-a reluat discutia cu parasuta si si-a vazut fiecare de treaba lui, probabil cu totii ingretosati ca si mine.

acum am sa-i amintesc clementinei ce-i spuneam azi: e de ajuns sa vezi un cioroi ca sa ai un sentiment de nesiguranta; cand vezi doi trebuie sa o iei la fuga, nu se stie cand te trezesti cu un cutit in burta.
pa, ma apuc de stiri....

duminică, 19 octombrie 2008

precizare

cativa prieteni m-au injurat artistic: "ce, ba, ai scris pe blog ca ai pierdut atatia bani ca sa te dai mare ca ai multi bani si ai pierdut j'de salarii?"

le raspund: nu, bah, ca am salariu mic.... de-aia suma mi se pare mare.
golanilor!

joi, 16 octombrie 2008

duminică, 12 octombrie 2008

a muri

sa zicem ca maine mor. cine o sa-si mai aminteasca de mine peste un an? cine o sa verse o lacrima la anul, pentru mine? cine o sa-mi manance pomana, ca sa zic asa?
familia, sigur. de-aia e familie, ca sa se adune la nunti, botezuri si pomeni. prietenii? sper. nu am multi prieteni, dar mi-ar placea sa stiu ca vali, adi, lore, pipa, simt o strangere de inima cand amintirea mea le fulgera prin minte pret de o secunda-doua.
cei 5 copii morti in accidentul de luna trecuta nu si-au pus astfel de intrebari. cand ai 20 de ani te gandesti la moarte ca la un intrerupator, si intotdeauna pus pe firul altuia. cred ca nici macar banalul "doar nu o sa mi se intample tocmai mie" nu le trecea prin cap. dar de ceva erau siguri: de prieteni.
prietenii sunt tipii aia cu care iesi la o bere (sau zece), cei cu care iesi la agatat gagice, eventual imparti aceleasi tipe? posibil, pe vremea mea prietenia avea alte coordonate, nu ne clamam prietenia dupa cateva berici baute impreuna.
cert e ca la moartea celor 5, situl guraialomitei.com a fost asaltat de mesaje in care raurile de lacrimi se impleteau armonios cu regretele eterne si promisiunile ca nu vor fi uitati niciodata.
promisiune greu de indeplinit. pentru mine, "niciodata" e ceva ce nu poate fi masurat in zile/luni/ani; pentru prietenii celor 5 timpul a facut o bucla si "niciodata" s-a limitat la mai putin de o luna.

cristina pocora si primarul fetestiului au fost sambata dimineata la locul accidentului, unde stabilisera o intalnire cu prietenii celor 5, pentru a aprinde cateva lumanari. au asteptat degeaba...

sâmbătă, 11 octombrie 2008

tineretea la gunoi

vine o vreme cand ti se umple casa de lucruri inutile si incepi sa le triezi: astea le tin ca poate-mi mai trebuie, pe astea le arunc, pe astea parca le-as pastra, ca-mi plac. inevitabil ajungi la teancul de scrisori de pe cand erai in liceu, la cutia cu casete audio pe care le ascultai (la jaful tau de casetofon rusesc) pana se facea banda praf. la caietele cu poezii scrise pentru cele cateva fete de care ai fost indragostit.



ti se pune sau nu un nod in gat? le arunci senin sau iti tremura mana?

fiind oarecum un fel de nastase 4 case, pana acum am amanat de multe ori momentul. de zeci de ori m-am apucat de "curatenia generala in viata mea" si nu m-am indurat sa pun punct. ba, as putea spune, m-am apucat de colectionat diverse lucruri care-mi amintesc de copilarie: masini de cusut singer, ca avea tataia, fier de calcat cu carbuni, ca avea tanti rada, o rasnita de cafea, ca avea mamaia una. cate cautari pana am depistat ce model de radio pe lampi avea bunicul meu!!! aveam imaginea aparatului doar in mintea mea, niciun alt reper. l-am gasit, era un carmen 3, romanesc.

de-aia m-au luat prietenii la ochi si de cate ori purced la diverse debarasari ma cauta, stiind ca am acest hobby. mario s-a despartit senin de casete si nu am simtit nicio emotie aruncand jumatate din ele, dupa ce am facut la randul meu o triere. in schimb adi mi-a pus in vedere sa caut in discuri nush ce poezie pe care stia el ca o are acolo dar nu a gasit-o. mi-a povestit cum, pe vremuri chiar a ciordit unui prieten un disc, pentru ca ala nu vroia sa-l dea. cum isi rupea din bani ca sa cumpere casete (care pe vremea aia erau ingrozitor de scumpe).

si mi-am amintit, la randul meu, cum am strabatit eu constanta de la CET pana la un chiosc de langa sala sporturilor, pe o ploaie torentiala care m-a si imbolnavit pana la urma, ca sa cumpar un disc cu sandra - ten on one. 150 de lei. cum dadeam si ultimul banut pe casete - nirvana, u2, depeche mode. cum, ani de zile, cumparam absolut toate sf-urile scoase de nemira sau adevarul.

acum chiar mi s-a pus un nod (mare) in gat. panaite, panaite....

miercuri, 8 octombrie 2008

in cat timp se impute o pisica moarta

va spun eu, in 2 saptamani. vas'ca: duminica, 28 septembrie, venind dimineata la munca, exact in buricul targului, in fata centrului cultural (langa primarie, deci) zacea o pisica strivita pe sosea. am vazut-o si luni si marti, dupa care a disparut. am crezut ca au luat-o aia de la salubritate. pana in dimineata asta cand am coborat din masina dupa ce am parcat unde las masina de obicei. mirosul de cadavru plutea in aer si mi-a amintit de faza cu pisica. era acolo, draga de ea, sub o tufa, semn ca baietii destepti au pitit-o si gata, treaba a fost rezolvata.
deci: avem o pisica moarta. daca tot e la noi si nu o ia nimeni, propun primariei urmatorul studiu cu care poate concura anul viitor la premiile ig-nobel: "in cat timp se impute o pisica moarta?" cum spuneam, in 2 saptamani, dar asta in conditiile de relativ frig din aceasta perioada; vara, zic eu, se impute in 3-4 zile iar iarna rezista hat, pana in primavara. studiul poate fi finantat de la bugetul local, membrii comisiei (pentru ca se va face o comisie, fireste) vor primi o indemnizatie de 10 milioane / sedinta, primaria va castiga premiul ig-nobel si toata lumea va fi fericita.
mai putin pisica.

luni, 6 octombrie 2008

azi la cec 1 leu depui


toata saptamana trecuta m-am simtit rau. nu ma durea nimic, doar aveam greturi si am fost deprimat. cica e de la fiere, mi-a zis mie sor-mea. m-am gandit la batranete - boli - pensie, chestii la care te gandesti cand bati spre 40 de ani si sanatatea incepe sa scartaie.

in fine, m-am umflat cu rovacol, ceai de sunatoare si magne b6 si m-am stabilizat suficient cat sa-mi arda de calculator si televizor, de care nu m-am atins decat sporadic aproape 2 saptamani. am procesat si eu azi cursul leu-dolar si n-am mai priceput nimic. vas'ca la americani e criza de proportiile marelui canion si la noi dolarul, nu ca se intareste, da' chiar bate leul la cur de-l umple de sange! FACETI-MA SA PRICEP! de ce pe 25 septembrie aveam in banca o suma de bani iar azi, 6 octombrie, raportat la cursul leu-dolar sunt MAI SARAC CU SALARIUL MEU PE 10 LUNI? suma nu e relevanta, de-aia am echivalat in luni de munca. zece luni am muncit degeaba, timp in care am consumat aer-hrana-haine-pantofi si acum, in loc sa mi se dea (dobanda) mi se ia (din diferenta de curs valutar). ce-i de zis? multumim guvernului? parlamentului? golanului de presedinte? toti sunt coautori la prabusirea asta, toti sunt vinovati. si de mica mea dramoleta si de dramele sensibil mai maricele ale multora - stiu un om de isprava care a pierdut vreo 4 miliarde saptamanile astea si nici macar nu avea banii depusi la banca, avea actiuni la o banca!!! actiuni care s-au devalorizat si ele, de parca, baga-mi-as, cum spuneam mai inainte, criza ar fi la noi, nu la americani.

joi, 2 octombrie 2008

PSD, mon amour...

mi-au picat ochii pe un post din luna mai, cel in care ma amuzam ca psd-ul are situl blocat pentru neplata gazduirii. am incercat sa intru pe site si surpriza, si-au achitat baietzii datoriile.... deci hai pe site!unde am intepenit cand am vazut invitatia de a ma inscrie in partid.domnu' ciupi, uite care-i treaba: pune matale un baiat cu mai multa carte sa corecteze mizeria cu "inscriete"; nu ma asteptam, ca doar domnul deputat stiuca e prof de romana...


n-am aprofundat situl mai departe... am mai avut insa un mic zvac vazand ca e contorizat de trafic.ro si m-am uitat cati vizitatori au fost in septembrie: 0,1,0,0,1,0,0,0,0,1,1,0,1,0,1, parca era un cod binar, cum am invatat (ma rog...) candva, la scoala.

marți, 16 septembrie 2008

ce e de facut?

vi s-a intamplat sa aveti un prieten un pic "altfel"? hai sa zic pe romaneste, un pic dus cu pluta? nebun?
eu am unul si nu stiu ce sa ma mai fac cu el. bineinteles ca, la randul lui, ma crede nebun pe mine. si pe alti prieteni, asa ca stau fara grija - ori noi toti suntem nebuni, ori singurul dus e el. rareori se face inteles de cei din jur. de obicei omul se plictiseste repede de el, noi, prietenii, il rabdam. poarta razboaie cu toata lumea, are intotdeauna dreptate si cei cativa prieteni ramasi nu-l inteleg. are idei. imprumuta idei. fura idei (si e convins ca sunt ale lui). in sinea lui se crede mesia, izbavitorul presei coborat pe pamant. trebuie sa multumim cerului ca exista si ca ne rabda pe langa el.
ei bine, azi l-am dat pe intruchipatul fiu al domnului pe usa afara. dupa ce mi-am bagat si mi-am scos toate alea din el. DOBITOCUL crede probabil ca l-am ushuit pentru ca-l invidiez, ca am ceva cu el si cu mazeta la care lucreaza, ca cine mai stie ce alte chestii pe masura mintii lui bolnave....
BOULE, te-am dat afara petru ca e a 2-a oara cand imi murdaresti (la propriu) spatiul vital. data viitoare lipeste autocolante pe creierul tau, la cat de plat este o sa adere cleiul imediat pe suprafata lui lucioasa. n-ai avut abtipilduri cand erai mic si refulezi acum?

crezi ca esti singurul nebun? stai asa, ca inventez cateva pedepse instant, pe acelasi calapod:
- iti torn aracet in geanta;
- pun poxipol pe ecranul laptop-ului si-l tin presat 30 de secunde;
- tot prietenul poxipol te va ajuta sa ramai cu un singur obiectiv pe aparatul foto, o sa am eu grija sa fie d-ala care nu are autofocus...;
- cand o sa mai iesi la cafea cu mine s-ar putea sa pleci cu scaun cu tot de la masa;
- laptele de cafea seamana cu aracetul, nu?;
- fac sonerii de telefon cu momentele tale penibile (si stii bine ca am j'de inregistrari) pe care o sa le trimit prietenilor in prima faza, apoi siturilor specializate pe sonerii de telefon. le fac polifonice, da?

dupa cum vezi pot continua pana maine, CRETINULE!

asa ca ia o lama, un pronto si vino sa-ti razui dejectiile de pe geam.

vineri, 12 septembrie 2008

intr-o tara in care nici macar sandra brown nu mai e ce-a fost, tudor amza a castigat miliarde din drepturi de autor

...pentru niste carti pe care nu le citeste nimeni. nu stau acum sa scotocesc ce carti a scris (niste chestii politienesti, din ce imi aduc aminte) nici cati bani a facut din asta, mie imi miroase a clasica spalare de bani romaneasca... mi-e suficient sa-mi amintesc numai ca era genul de militian (hai, politist, desi trei sferturi din cariera in sistem a fost pe vremea lui ceasca) in preajma caruia te lua cu frisoane, desi nu furasei/omorasei nimic/pe nimeni...
de ce m-am trezit scriind despre fostul sef al politiei ialomitene? pen'ca domnul amza s-a hotarat sa candideze la deputatie, pe listele scarbavnicului pd-l. o miscare politica de care pana si psd-ul s-ar fi ferit.
ce o avea in cap amza? ca e vreo vedeta? ca a ramas in memoria colectiva ca justitiar si impartitor de dreptate? sa admitem ca ati fost un om corect, dar, domnul amza, de cand crezi matale ca boborul se da in vant sa puna stampila pe militieni? ca matale n-ai impartit dreptatea lui robin hood, sa zicem, ci pe cea a serifului din locksley (daca am scris corect), ceea ce o fi fost conform legilor comitatului nu-stiu-care, dar deloc agreat de palmasi. care palmasi, iata, acum au drept de vot; si zau ca-l vor prefera pe haiducul (cam moale si el in ultima vreme) paros, care, mie unul, mi se pare mai cu picioarele pe pamant.
coboara, bre, din sfere, ca-ti cheltui degeaba banii aia din drepturi de autor...

vineri, 5 septembrie 2008

sfaturi gratis

nu stiu cat o fi costat consultanta nicoletei savin pentru madam petre (rezultatele s-au vazut pe 1 iunie), dar eu am cateva sfaturi gratis pentru domnisoara pocora, asta dupa ce am vazut-o cum se "desfasoara" in public si in media anul asta.


1. in vizitele la tara nu purtati incaltaminte cu toc;

2. imbracamintea trebuie sa fie cat mai lejera si simpla, nicidecum sobra (ca pe vremea activistelor de partid) - aici cristina pocora are nota 10;

3. sa nu incerce sa intre in gratiile ziaristilor batrani, la fel si cu ziaristele - or s-o toace sistematic fie si numai pentru ca este femeie;

4. in schimb nu-i va fi greu sa intre in gratiile tinerilor jurnalisti (de ce oare?) - ramane doar sa-i convinga sa scrie despre ea, de bine sau de rau - ca si astia sunt rautaciosi - (nu conteaza, tot publicitate se cheama); preferabil sa-i lase sa scrie de rau, ca e gratis - de bine se scrie doar pe bani;

5. sa nu mai rada in emisiunile tv - nu ca n-ar rade frumos, dar rasul da impresia de superficialitate;

6. sa ia contact cu oamenii mai mult in timpul vizitelor la tara, ca la kogalniceanu si gura ialomitei s-a vazut doar cu 3-4 oameni din primarie si de la scoala si atat. nu e bine. nu-i suficient sa fii prieten cu primarul, TREBUIE luate satele ulitza cu ulitza, TREBUIE vorbit cu oamenii la poarta, TREBUIE pupate babele. seara, ca dimineata lumea munceste si la pranz sta in casa.

7. apropo de relatia cu ziaristii, cine naiba e pasarica aia, roxana, ca tot timpul se baga in fata mea cand faceam poze, si mi-a raspuns si obraznic (,) cand am rugat-o sa se dea la o parte. draga roxana, esti tanara si o sa te invat si pe tine ceva: in plina campanie electorala, TREBUIE sa umbli cu mare delicatete cu domnii ziaristi - a, ca dupa ce o sa te vezi secretara biroului parlamentar o sa fii o scarba, e altceva; acum "ciocu' mic", da?



da' pana atunci mai e mult si trebuie sa ne delectam si noi cu ceva. ca de exemplu, ca tot m-a enervat, cu decolteul roxanei. sau cu fermoarul de la pantalonii ei. sau cu... da' asta altadata.






















later edit: hai ca am fost rau... iarta-ma roxana, uite, am un cantec pentru tine....

luni, 18 august 2008

doi capitani

hodoronc-tronc, asa am nimerit eu 2 zile in delta. ar fi trebuit sa fie o fuga doar, dus-intors, ca sa ne aflam si noi in treaba, dar neprevazutul si-a bagat coada, sub forma unui sofer absolut idiot, care ar fi trebuit sa ne ia din punctul A (Tulcea) si sa ne urce intr-o "rapida" care sa ne duca in punctul B (Crisan). desi dadea impresia ca se misca pe acolo ca pestele in acvariu, n-a fost in stare. in schimb ne-a plimbat j-de ore pe niste coclauri de nedescris ca sa ajungem pe la 2-3 dupa-amiaza (teoretic la 10-11 eram la destinatie), de-am ramas cu totii siderati. in fine....
nu o sa spun si eu cum se obisnuieste ca delta e un colt de rai. este doar daca tii cu tot dinadinsul sa nu vezi gunoaiele si pet-urile la fel de prezente si in delta ca si in oricare colt al tarii. asadar, la asta am inchis ochii.
hai sa zic ce mi-a placut, intr-o insiruire in ordinea intamplarilor:
1. ciorba de peste. am mancat 2 portii, pestele prajit n-a mai avut loc. in top ten-ul meu, sectiunea ciorba de peste, se bate de la egal la egal pe primul loc cu cea mancata anul trecut la restaurantul de pe balta de la intrarea in neptun.
2. pensiunea "doi capitani" (asa zicea lore ca se numeste, ca firma inca nu are deasupra). nene, eu sunt mofturos, dar ce pot dori mai mult decat camera FARA TELEVIZOR, liniste, acoperis de stuf, totul nou-nout? si nimic de plastic? pana si prosopul din baie mi-a placut - bumbac de cea mai buna calitate.
3. canalul din spatele pensiunii - stiu ca e banal in delta, dar e tare misto sa te trezesti din somnul de dupa-amiaza, sa te scarpini in cap si sa faci 3o de metri pana la locul unde sa bagi undita in apa.
4. carasul pe care l-am prins - perfect, niciun solz lipsa, aramiu si grasunel.
5. florile de pe balta - am zis ca daca vad macar un nufar, n-am venit degeaba - am vazut doi albi si acum cand m-am uitat pe poze am observat si ce nu vazusem desi erau sub nas - nuferi galbeni. papura, rogoz, calcea-calului si naiba mai stie cate.
6. pasarile - pelicani (de la distanta, zburau pe deasupra noastra), cormorani, egrete, prepelite, fazani, rate.
7. saramura de crap - mi-a amintit de cea pregatita de paros asta-toamna, inainte sa plecam cu barca pe ialomita - MESERIE!
8. nu m-a ciupit niciun tantar - nu stiu de ce.
ma opresc aici, desi as fi putut continua - dar sunt 8 motive suficiente ca sa ma faca sa doresc sa mai ajung la "doi capitani" in crisan. poate peste o luna, cand se instaleaza si piscina :))