duminică, 14 martie 2010

Fântâna suspinelor


Şerban Codrin mi-a făcut onoarea de a se inspira dintr-o fotografie de-a mea...

Strâmb până-n creştet, stâlpul scorojit
O cumpănă propteşte, inutilă,
Cât se străvede câmpul de argilă
De cicatrici crăpat la infinit...
Precum zădărnicia unui far
Păzeşte golul mărilor uscate,
La fel gogeşte, numai pe-nsetate,
Dărâmătura acelui fântânar,
Semn în scripturile fără-un cuvânt,
Că încă pe aici migrează hoarde
Şi rădăcina buruienii arde,
Cenuşa spulberându-şi sub pământ...
Cumanii, slavii-ndeamnă armăsarii,
Ori alte şatre scârţâie, ţânţarii...

Niciun comentariu: