luni, 1 decembrie 2008

flori pentru codrin

nu stiu cum sa incep. de fapt poate nici nu ar trebui sa scriu despre asta. sunt chestii pe care omul e bine sa le tina pentru el. dar blogul joaca rolul psihologului - probabil americanii au inlocuit deja vizitele la doftoroi cu tastatul, mai ales pe criza asta financiara.
pe codrin l-am cunoscut acum 1 an si ceva. pe net, in goana mea de colectionar incepator in ale electronicelor vintage. nu retin momentul, cert este ca m-am simtit pe aceeasi lungime de unda cu el din prima clipa. poate din cauza "dulselui grai moldovenesc", poate datorita pasiunii comune. am schimbat impresii, poze, aparate. asta am mai facut-o si cu altii, cu niciunul insa nu am relationat cu atat de mare placere. a cumparat aparate de la mine, la randul meu am cumparat aparate de la el. mi-a facut mici cadouri, i-am facut mici cadouri. am stat de vorba pe mess si la telefon minute sau ore in sir, fara sa simt cand trece timpul. l-am trecut inlauntrul meu pe lista cu cei cativa prieteni pe care-i am.
ma suna rar iar eu aproape deloc - imi era teama sa nu nimeresc intr-un moment nepotrivit, cand era la spital sau la perfuzii. stia de pasiunea mea pentru scule marantz si prin septembrie mi-a trimis un deck marantz la un pret super. mi-a promis si altele, dupa ce termina mutatul in casa noua. i-am trimis la randul meu un deck technics373 - descoperise vara asta frumusetea sculelor technics.
acum vreo 2-3 saptamani m-a rugat sa-i trimit poze cu flori, stia ca sunt si fotograf. i-am promis dupa campania electorala.
sambata campania electorala a fost gata.
sambata pe la pranz am pregatit folderul cu poze.
si azi am aflat ca a murit si sambata a fost inmormantat. prietenul pe care nu l-am vazut niciodata.
codrine, uite florile promise. aici...










later edit: n-as vrea sa par nebun, dar la cateva ore dupa ce am postat randurile si pozele de mai sus am primit un mail... uitati-va la poza urmatoare. precizez ca verific adresa aia de mail cam o data pe luna si ca pana acum nu am mai primit asa ceva acolo... crede fiecare ce vrea, dar eu am ramas fara cuvinte.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Florine,
Sunt un prost cu P mare...Plang k prostu si nu ma pot opri...De ce nu i-ai trimis mai repede pozele alea? Cine stie cand ne vvine si noua randu si o sa plecam asa,fara sa primim de la cei dragi noua, o poza, o vorba buna, ceva...Imi pare tare rau, nu pentru el, k oricum s-a dus, ci pentru tine!O sa ai regretul asta toata viata ta...Dumnezeu sa te odihneasca Codrine!

gura ialomitei spunea...

daca exista un ACOLO, SUS", le-a primit...