Pentru ca tot strang de vreo 2 ani tot ce gasesc despre Gura Ialomitei, m-am hotarat sa dedic aceasta luna decembrie satului in care m-am nascut - n-o fi mai frumos ca alte sate, nu or fi oamenii mai breji, dar il am inscris in codul genetic si vibreaza ceva in mine de cate ori ajung acolo.Azi va arat cele doua monumente ale eroilor din sat- unul pentru cinstirea celor cazuti in primul razboi mondial (nu stiu cand e ridicat) si al doilea, ridicat in 2008 in memoria celor morti in al doilea razboi mondial. Pe primul se afla si numele strabunicului meu, Dumitru Bicu (imediat dupa razboi a murit de tifos si strabunica, si uite asa a ramas tataia orfan la 8 ani).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu