luni, 24 septembrie 2012
Petiție pentru salvarea stejarilor de pe Bulevardul Chimiei
joi, 20 septembrie 2012
Un stejar, doi stejari... Salvăm stejarii?
Adică împreună cu Cristi Șuca și Mirela Urse am luat bulevardul la pas cu ruleta în mană, am inventariat și măsurat stejarii, am citit studii de specialitate (Studiu comparativ asupra productiei, creșterii și calității arboretelor de stejar și gorun în raport cu proveniența, ing. I. Decei, ing. S. Armășescu și ing. R. Dissescu) și am luat copy/paste tabelului de determinare a creșterii stejarului:
1 | 111 cm | 11 | 76 cm |
2 | 66 cm | 12 | 60 cm |
3 | 70 cm | 13 | 63 cm |
4 | 55 cm | 14 | 78 cm |
5 | 85 cm | 15 | 48 cm– stejar piramidal |
6 | 72 cm | 16 | 47 cm– stejar piramidal |
7 | 57 cm | ||
8 | 102 cm | ||
9 | 79 cm | ||
10 | 92 cm |
vineri, 14 septembrie 2012
Sequoia Sempervirens în Slobozia
Sunt maxim 10 exemplare în toată țara, majoritatea în Ardeal.
Referințe despre specie găsiți aici, aici și aici.
Exemplarul nostru are aproximativ inaltimea unui bloc cu 4 etaje (un pic mai mare) si circumferinta la baza de 2,5 metri (dar la baza e mult mai lat decat la inaltimea pieptului, unde nu am masurat - eu credeam ca arborii se masoara la baza).
Pentru curioși, enumăr câteva date despre cel mai mare copac de pe pământ:
- trăiește 1200-1800 ani;
- cel mai înalt seqoia sempervirens a fost descoperit în 2006, are 115,61 metri și a fost botezat Hyperion;
- cel mai gros, un sequoia giganteum, are 7,92 metri diametru la înălțimea pieptului unui om, și supușii lui îl strigă Lost Monarch;
- peste 95% din exemplarele sălbatice ale speciei au ajuns deja în raiul arborilor sequoia (ghici cum și de ce...).
Restul, mai traduceți și voi.
LATER EDIT: din pacate sequoia al nostru s-a dovedit a fi… chiparos de balta. Desi cei de la site-ul seqoia.ro mi-au confirmat ca e sequoia, dupa ce am vazut cum arata specia sugerata de prietenii de la ocolul silvic, nu mai am dubii ca e taxodium distichum – tot conifer, tot specie americana, tot longeviva (s-au gasit exemplare de 1700 ani), dar mai mici ca inaltime (“doar” 40 metri).
sâmbătă, 11 februarie 2012
III - Spre Grindu – off-road on road
video: Laurentiu Stefan
All aboard, vânt în pupa spre Grindu. Nici n-am apucat să ieşim bine din Colelia, că şoseaua (vorba vine) era blocata de un TIR înţepenit. O oră cred că am stat până am putut trece pe lângă el, dar răsplata a venit: a urmat un off-road veritabil, deşi se presupune că eram pe şosea. Nu eram prea convins că o vom scoate la capăt, însă Matiz-ul (pentru care, începând de ieri, am un respect deosebit) ne-a dus la Grindu, unde am căutat părinţii cititoarei sait-ului nostru, Liliana. I-am găsit, am vorbit, am facut poze, am plecat.
fotografii: Florin Floreanu
La întoarcere, alta belea: poliţistul din capătul satului nu ne-a lăsat să plecăm, pentru că între timp se împotmolise şi al doilea TIR lângă cel de mai înainte. Aşteaptă şi aici - afara începea să se însereze. M-a dus mintea şi am negociat cu poliţistul: "măi, nene, dacă plec acum de aici, ajung la blocajul de la capătul drumului pe lumina, totul e să ajung acolo, unde mă descurc eu cumva". S-a rezolvat, am plecat.
Pe drum ne-am întâlnit cu nişte tipi care-şi lăsaseră gipanele la Colelia şi porniseră pe jos. Altă repriză off-road, la capătul căreia ne aşteptau cele 2 TIR-uri blocate. Încă jumătate de oră de aşteptare. Între timp a apărut şi Ciupercă, se ducea spre Valea Măcrişului să vadă dacă şi cum s-a facut desfundarea drumului. A venit şi primarul din Colelia, a venit şi Ghibanu de la Drumuri si Poduri, în sfârşit s-a eliberat drumul şi am plecat ca din puşcă spre... doar nu credeaţi că spre casă: în Colelia luase o casa foc şi am dat fuga acolo. Stingeau oamenii focul cu zăpada şi galeţi de apă - încercau, de fapt, că ardea vâlvătaia fără să-i pese.
La cât am ajuns acasă? La 10 (22.00).
II -Viscol la Colelia - GALERIE FOTO
foto: Florin Floreanu
La Colelia am ajuns destul de repede de la Cocora, dar prima imagine care ne-a intampinat ca o atentionare, a fost cea a cimitirului ingropat jumatate in zapada. Ne-am invartit un pic pana sa ajungem in zona cea mai afectata, si acolo am gasit imagini contrastante: pe de o parte copiii care se dadeau pe derdelus, pe de alta, in curti, localnicii si pompierii care nu-si mai vedeau capul de munca. Zapada acoperea complet mai multe case si nu era deloc treaba usoara sa degajezi un pic in jurul caselor sau acoperisurile.
fotografii: Florin Floreanu & Laurentiu Stefan
video: Laurentiu Stefan