Interviu cu mine

- Să o luăm abrupt: ce a însemnat apariţia în oraş a postului Radio Campus, în 1993 ?
- O revoluţie. Am apărut în perioada aia cînd totul era o revoluţie. Când s-a băgat în ’89 săpun Fa la magazinul de la Bara comerciala, s-a stat la coadă pe trei rânduri – asta a fost o revoluţie. Când a făcut Ilie Alexandru magazinul Hermes, a fost o revoluţie. Sucul la dozator a fost o revoluţie, chiar dacă ne durea burta de la el. Disco Ring a fost o revoluţie. Magazinul de casete Asterix. În anul ăla a apărut RADIO CAMPUS, în toamna a venit televiziunea prin cablu Orion şi anul următor Antena 1. Cam astea au fost revoluţiile, restul a venit firesc, deja nu ne mai surprindea nimic. Acum, după 15 ani, poate ne vine să râdem, dar aşa era atunci.
- Dacă tot eşti la capitolul amintiri, cum se făcea radio atunci?
- Păi cum să se facă? 2-3 casetofoane, un magnetofon, un mixer… microfonul…şi mult entuziasm. Oameni care vroiau sa facă ceva. Radio Campus a aprovizionat cu mulţi profesionişti presa locala şi centrală. Chiar şi din cei pe care nu dădeam 2 bani aici, au ajuns mari scule la Bucureşti. Nu zic nume.
- Mulţi au plecat la concurenţă…
- Mulţi au crezut ca pleacă la concurenţă…. Dă-mi voie să-ţi spun ca sunt amuzat când aud vorbindu-se de concurenţă. Nu avem acelaşi public ţintă, nu avem aceeaşi politică redacţională. Funcţionăm pe coordonate diferite. Noi oferim informaţie locală, concurenţa muzică. Asta o spun ca sa fiu politicos, altfel aş putea spune că în sondaje avem procentele lui Ionaşcu, ca să zic aşa. E un mare nor de praf în urma noastră şi în spate nu se mai vede nimic.
- N-aş zice ca eşti modest…
- N-am de ce. Doar am muncit 15 ani ca să ajungem aici. Audienţa nu pică din cer.
- De curând aţi rupt gura târgului cu blogul Radio Campus.
- Da, a pornit ca o gluma a Elenei Marin astă-toamna; mai apoi ne-a venit ideea să postăm acolo ştirile, încet-încet ne-am intrat în mână şi am ajuns azi să avem 4-5 sute de cititori zilnic. Ba chiar într-o zi ne-au citit 800 de oameni. Eu zic că e ceva.
- Proiecte noi?
- Destule. Nu rezişti 15 ani pe primul loc stând cu mâinile încrucişate. Dar nu avem nici o grijă, dacă nu ai observat până acum, pe ce punem mâna, creşte!