citeam undeva ca in prima jumatate a secolului trecut era mare rusine sa ai bolnavi psihic in familie si toti ascundeau cu strasnicie eventualele semne de boala. azi e la moda sa fii macar depresiv. ma rog, depresiv e una, bolnav psihic (aproape) alta. pentru astia din urma stiu (de mic copil) destinatia finala: voila, sapoca, sapunari. bun, deci clementinei i s-a pus pe un subiect cu sectia psycho de lux de la tandarei versus spitalul de ticniti de la sapunari. subiectul ei, treaba ei, mie nu mi s-a parut suficient de interesant, ca sa nu mai spun ca, in plina depresie fiind, n-aveam chef de (alti) nebuni. si nici nu-mi place sa ma arunc pe soselele patriei in afara judetului. sa mai spun ca trebuie sa trag cu dintii de cota lunara de benzina? whatever, ca de fiecare data m-au interesat strict pozele, din care am ratat destule, ca doar nu era sa opresc la fiecare kilometru. trebuia sa pozez soseaua aia nenorocita dintre ciochina si lehliu, de exemplu. numai sleauri si hartoape! am pozat in schimb minunatia asta de ruina la rasi - o baba isi amintea ca tot daramata era si cand s-a maritat ea. pariem ca nu e pe lista cladirilor de patrimoniu? ruta excursiei: slobozia-ciochina-lehliu gara-lehliu sat-sapunari-(inapoi) lehliu-dor marunt-drajna-studio.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu