serban codrin

Serban Codrin a iesit la pensie de la biblioteca dar a ramas in biblioteci. punct.

sate, campuri

slobozia-suditi-movila-guraialomitei-mihaibravu-slobozia

bruxelles, pamant rromanesc

pentru cine nu stie, saptamana trecuta am fost la bruxelles. trai, nineaca, pe banii babachii - adica ai boborului, deh...
oi fi fost eu pe banii tzarii, da' uite unii mai smecheri - stau pe banii belgienilor. si era bruxellesu' plin de ei, la orice colt auzeai vorbindu-se rromaneste...

flori pentru codrin

nu stiu cum sa incep. de fapt poate nici nu ar trebui sa scriu despre asta. sunt chestii pe care omul e bine sa le tina pentru el. dar blogul joaca rolul psihologului - probabil americanii au inlocuit deja vizitele la doftoroi cu tastatul, mai ales pe criza asta financiara.
pe codrin l-am cunoscut acum 1 an si ceva. pe net, in goana mea de colectionar incepator in ale electronicelor vintage. nu retin momentul, cert este ca m-am simtit pe aceeasi lungime de unda cu el din prima clipa. poate din cauza "dulselui grai moldovenesc", poate datorita pasiunii comune. am schimbat impresii, poze, aparate. asta am mai facut-o si cu altii, cu niciunul insa nu am relationat cu atat de mare placere. a cumparat aparate de la mine, la randul meu am cumparat aparate de la el. mi-a facut mici cadouri, i-am facut mici cadouri. am stat de vorba pe mess si la telefon minute sau ore in sir, fara sa simt cand trece timpul. l-am trecut inlauntrul meu pe lista cu cei cativa prieteni pe care-i am.
ma suna rar iar eu aproape deloc - imi era teama sa nu nimeresc intr-un moment nepotrivit, cand era la spital sau la perfuzii. stia de pasiunea mea pentru scule marantz si prin septembrie mi-a trimis un deck marantz la un pret super. mi-a promis si altele, dupa ce termina mutatul in casa noua. i-am trimis la randul meu un deck technics373 - descoperise vara asta frumusetea sculelor technics.
acum vreo 2-3 saptamani m-a rugat sa-i trimit poze cu flori, stia ca sunt si fotograf. i-am promis dupa campania electorala.
sambata campania electorala a fost gata.
sambata pe la pranz am pregatit folderul cu poze.
si azi am aflat ca a murit si sambata a fost inmormantat. prietenul pe care nu l-am vazut niciodata.
codrine, uite florile promise. aici...

later edit: n-as vrea sa par nebun, dar la cateva ore dupa ce am postat randurile si pozele de mai sus am primit un mail... uitati-va la poza urmatoare. precizez ca verific adresa aia de mail cam o data pe luna si ca pana acum nu am mai primit asa ceva acolo... crede fiecare ce vrea, dar eu am ramas fara cuvinte.

Florin Ciocea

Un bãboi gonea cu motocicleta
De parcã se închideau portile raiului,
Iar ea urma sã prindã ultima cursã.
Dar, la prima curbã
O astepta dracul cu fanfara...
Si a luat-o!

Uite asa se încheie carierele:
Alergi ca nebunul dupã bani
Si pozitie socialã
Iar când le ai
Constati cã nu meritã efortul.
Numai dracul iese câstigat
Din afacerea asta
Deoarece îsi lungeste lista dezamãgitilor.

Mai trece o varã,
Toamna iarãsi decoloreazã verdele
Iar noi asteptãm o fericire
La fel de iluzorie ca o betie
Din care îti revii mahmur
Si dezorientat.

Florin Ciocea
HELIS, Octombrie 2008

motanei...

ce-i frumos si lui tariceanu-i place. si sepepistului. si unui nene mai din spate. numai gogu parca stramba din nas. stie el de ce...

iummy...

tineretea la gunoi

vine o vreme cand ti se umple casa de lucruri inutile si incepi sa le triezi: astea le tin ca poate-mi mai trebuie, pe astea le arunc, pe astea parca le-as pastra, ca-mi plac. inevitabil ajungi la teancul de scrisori de pe cand erai in liceu, la cutia cu casete audio pe care le ascultai (la jaful tau de casetofon rusesc) pana se facea banda praf. la caietele cu poezii scrise pentru cele cateva fete de care ai fost indragostit.



ti se pune sau nu un nod in gat? le arunci senin sau iti tremura mana?

fiind oarecum un fel de nastase 4 case, pana acum am amanat de multe ori momentul. de zeci de ori m-am apucat de "curatenia generala in viata mea" si nu m-am indurat sa pun punct. ba, as putea spune, m-am apucat de colectionat diverse lucruri care-mi amintesc de copilarie: masini de cusut singer, ca avea tataia, fier de calcat cu carbuni, ca avea tanti rada, o rasnita de cafea, ca avea mamaia una. cate cautari pana am depistat ce model de radio pe lampi avea bunicul meu!!! aveam imaginea aparatului doar in mintea mea, niciun alt reper. l-am gasit, era un carmen 3, romanesc.

de-aia m-au luat prietenii la ochi si de cate ori purced la diverse debarasari ma cauta, stiind ca am acest hobby. mario s-a despartit senin de casete si nu am simtit nicio emotie aruncand jumatate din ele, dupa ce am facut la randul meu o triere. in schimb adi mi-a pus in vedere sa caut in discuri nush ce poezie pe care stia el ca o are acolo dar nu a gasit-o. mi-a povestit cum, pe vremuri chiar a ciordit unui prieten un disc, pentru ca ala nu vroia sa-l dea. cum isi rupea din bani ca sa cumpere casete (care pe vremea aia erau ingrozitor de scumpe).

si mi-am amintit, la randul meu, cum am strabatit eu constanta de la CET pana la un chiosc de langa sala sporturilor, pe o ploaie torentiala care m-a si imbolnavit pana la urma, ca sa cumpar un disc cu sandra - ten on one. 150 de lei. cum dadeam si ultimul banut pe casete - nirvana, u2, depeche mode. cum, ani de zile, cumparam absolut toate sf-urile scoase de nemira sau adevarul.

acum chiar mi s-a pus un nod (mare) in gat. panaite, panaite....

in cat timp se impute o pisica moarta

va spun eu, in 2 saptamani. vas'ca: duminica, 28 septembrie, venind dimineata la munca, exact in buricul targului, in fata centrului cultural (langa primarie, deci) zacea o pisica strivita pe sosea. am vazut-o si luni si marti, dupa care a disparut. am crezut ca au luat-o aia de la salubritate. pana in dimineata asta cand am coborat din masina dupa ce am parcat unde las masina de obicei. mirosul de cadavru plutea in aer si mi-a amintit de faza cu pisica. era acolo, draga de ea, sub o tufa, semn ca baietii destepti au pitit-o si gata, treaba a fost rezolvata.
deci: avem o pisica moarta. daca tot e la noi si nu o ia nimeni, propun primariei urmatorul studiu cu care poate concura anul viitor la premiile ig-nobel: "in cat timp se impute o pisica moarta?" cum spuneam, in 2 saptamani, dar asta in conditiile de relativ frig din aceasta perioada; vara, zic eu, se impute in 3-4 zile iar iarna rezista hat, pana in primavara. studiul poate fi finantat de la bugetul local, membrii comisiei (pentru ca se va face o comisie, fireste) vor primi o indemnizatie de 10 milioane / sedinta, primaria va castiga premiul ig-nobel si toata lumea va fi fericita.
mai putin pisica.