gura ialomitei

Jelui-m-aş şi n-am cui

2012-01-20T23:25:00.006+02:00

In loc sa se rezolve problema, atacul asupra site-ului s-a extins acum si asupra serverului care ma gazduieste, si baietii nu-i dau de cap. In fine, probabil o sa fac back-up pe alt server, dupa ce o sa gasesc gazduire la pret convenabil. Laurentiu zice sa cumparam serverul nostru, da' costa in jur de 20 de milioane.

Multi prieteni au venit cu idei: ba ca e un virus, ba una, ba alta. Nu ma pricep. Poa' sa fie flacara violet, din partea mea.

un fleac, m-au hackuit

2012-01-20T21:13:00.008+02:00

Pentru că m-am pişat contra vântului, prietenii noştri oranj mi-au pus site-ul de ştiri la pământ. Nu ştiu dacă de tot, că nu mă pricep la d-astea, da' măcar pâna se termină isteria din stradă.

Miercuri, conexiunea telefonică a Mihaelei Cârlan a fost tăiată la câteva secunde dupa ce a intrat în direct la Romania TV.

Din păcate şi pozele din posturile de pe blog de zilele trecute erau tot de pe guraialomitei.com, aşa că nu se văd nici aici. Nu-i nimic, le am stocate pe cd-uri, o să le pun la loc mâine.

Proteste Slobozia, ziua 4

2012-01-17T23:41:00.002+02:00

Strigau protestatarii din toti rărunchii şi nimeni primprejur să-i vadă. Nu că s-ar fi aşteptat să iasă Teculescu la balcon, dar dispăruse şi presa – picior de ziarist nu se vedea, deşi în primele zile se certau pentru cel mai bun loc de pozat. Vreo jumătate de oră au urlat la stele…

Estimp, povestitorul nostru se găsea la Palat. Înlăuntru, carevasăzică, unde-l convocase Vodă, ca şi pe ceilalţi scribi.

O oră să fi durat aşteptarea? O jumătate, doar? Povestitorul nu mai ţine minte, cert e că Voda, aflat la sfat de taină cu boierii, i-a pus pe scribi în stand-by, deşi îi chemase la 3 jumate.

Vodă şi Vodulică, protejaţi de flăcările violet din cravate

Ce am aflat, deşi scandările de afară nu mă lăsau să mă concentrez?

- că la protestul de sâmbătă prefectul nu a fost în oraş, la cel de duminică abia ajunsese, iar pe cel de luni l-a privit de după perdelele biroului;

- cu toate astea, ştie că protestatarii au primit bani şi tării după prestaţia de luni. Măcar o parte dintre ei – dacă nu aţi băut nimic, să ştiţi că aţi fost traşi în ţeapă;

- cine-s ţeparii? Organizatorii “spontanelor”, useliştii;

- de ce nu coboară să vorbească cu ăia care urlă în vânt? Pentru că protestul nu e autorizat şi nu are ce discuta cu ei până nu intră în legalitate. Adică mâine.

Scribii l-au rugat să primească reprezentanţii robilor din piaţă. Nu, că nu-i protestul legal. L-au rugat să iasă afară, să vorbească cu ei. Nu, că-l huiduie lumea.

geamul uşii Prefecturii are urgentă nevoie de Ajax

Până la urmă a ieşit. A avut dreptate, l-au huiduit. A intrat repede înapoi. Ruşinică, bre, urlacilor! Păi, pentru cine strigaţi “ieşi afară, panseluţă extraordinară”?

Acest text este un pamflet. Orice asemănare cu ce s-a petrecut azi, e întâmplătoare.

Dracula Blues - Alexandru Andrieş

2012-01-17T21:13:00.003+02:00

La curtea lui Vodă e şedinţă mare,

Stau boieri pe scaun, stau şi în picioare,

Se discută probleme, se analizează

Ce nu merge bine, ce incomodează;

În cap de masă, pe scaun, însuşi Vodă Ţepeş stă,

Boierul Velea face prezenţa şi numără.

Se ridică Vasile, zice: "Ţepeş Doamne,

Stăm bine cu producţia de cereale şi carne,

Am depăşit planul în industria de zgură

Şi-am fost informat că nici nu se mai fură;

În producţia de ţepe suntem, Doamne, pe primul loc în lume,

I-am depăşit pe-americani, fără ruşine, putem spune!"

"Dar există probleme şi in îndustria de ţepe!"

Se ridică în picioare boierul Şulea Trepe.

"Nu mai avem lemn de paltin, producţia stagnează de ieri,

Iar stejarul, Ţepeş Doamne, îl ţinem doar pentru boieri,

De aceea propun să facem ţepele din lemn de prun!

Vor fi beţivi mai puţini, iar lemnul e destul de bun..."

"E o propunere bună", zice Ţepeş, "Propun

Chiar de mâine să-nceapă producţia cu lemn de prun!

Totul să meargă bine, ţeapa să iasă fain,

Să nu se neglijeze problema de design,

Ţeapa să fie suplă, să satisfacă clientul,

Să se potrivească perfect cu clima şi ambientul,

Să se trimită cadre să se specializeze,

Economia de lemn să nu se neglijeze,

Printr-o reproiectare justă să se elimine orice sofism,

Astfel încât ţepele să reziste şi la seism!"

Proteste Slobozia, ziua 3

2012-01-16T20:42:00.001+02:00

- la protestul de astăzi au participat mai multe persoane decât sâmbătă şi duminică – probabil, ieşind de la slujbă, oamenii au trecut şi prin piaţa revoluţiei;

- ca şi până acum, au fost prezenţi revoluţionarii, sindicaliştii, pensionarii. Pesedişti buluc, penelişti ioc. Pedeliştii, doar dincolo de geamurile instituţiei apolitice.

- ninsoarea i-a trimis pe toti acasă – numai frigul, dacă o veni, îl poate scăpa pe Băse (teoria mea);

- am mai auzit o teorie, că Băse o să-i arunce leilor pe Boc + Igaş (demitere, demisie, tot una), ca să scape ei. Plauzibil, cunoscând personajele.

- urmând exemplul şefului suprem, prefectul nu a avut nicio reacţie. Nici în faţa protestatarilor, nici în presă.

Cine vrea să ştie câţi protestatari au fost, poate număra căciulile din poza asta:

La prefectură, nicio reacţie:

Un slogan cu tâlc: “anticipate, nu comasate”. Nu mai poate boborul de alegeri, cred eu…

Câinii latră, Tecu Băse…

Poza zilei (pentru cunoscatori):

Proteste Slobozia, ziua 2

2012-01-15T21:20:00.000+02:00

ora 16:15 – iar se strange lumea in Piata Revolutiei.

ora 16:50 – s-au strans vreo 200 de oameni, cred, cam tot atatia ca si ieri.

din nou mars la sediul PDL, iarasi degeaba: nu era nimeni acolo.

de peste drum, lumea se uita ca la urs. cam asta a fost, la 18:00 a plecat toata lumea.

poza zilei:

Flacăra revoluţiei s-a reaprins şi la Slobozia. După vreo trei ore, s-a stins.

2012-01-14T21:19:00.000+02:00

Dacă în urmă cu o săptamână mi-ar fi spus cineva că românii se mai pot mobiliza pentru ceva (orice în afara unei promoţii la supermarket), aş fi râs copios.

A fost suficient, însă, ca Băse să calce în străchini aşa cum ne-am obişnuit, la modul grobian – numai că, de data asta, marinelul s-a luat de cine nu trebuia – una e când te injuri cu porci de-ai tai, alta când te iei de un om curat.

A cam explodat mămăliga, se pare. Şi nu numai în marile orase, ci, iată, şi la Slobozia s-au adunat oamenii în piaţa revoluţiei, în faţa prefecturii, pentru a striga, simbolic, ce-i drept, “ieşi afară, javră ordinară!”

ora 16.15 – oamenii încep să se strângă.

Ora 16:35 – deja oamenii scandează în faţa prefecturii lozinci anti Băse.

Sunt prezenţi şi revoluţionarii din ’89.

Într-un simbolic arc peste timp, revoluţionarii au venit cu un steag smuls în decembrie ’89 de pe clădirea judeţenei de partid, astăzi sediu al prefecturii.

- Lângă Centrul Cultural, pe ferestrele deschise ale casei sirianului Mouanes, răsuna din toţi rărunchii boxelor, “desteapta-te, romane”…

- un jandarm fotografiază şi el mulţimea – probabil pozele vor fi baza pentru viitoarele amenzi;

- toate luminile stradale din oraş sunt aprinse, în faţa prefecturii e beznă. de ce oare?

În fine, s-a plecat la sediul PD-L.

În urmă, ca după revoluţie…

Penibilul Antonescu miorlaia la TV despre ceva gen “anticipate in martie”. De ce nu in februarie? De ce nu saptamana viitoare? Geniule politic!!!

poza zilei: revoluţionarul Jean Dinescu (vărul lui Mircea Dinescu).

Unde scuipă Vodă, sărută Ţara

2012-01-10T09:07:00.000+02:00

foto: basarica.wordpress.ro

Cei mai bătrâni, aşa ca mine, îşi amintesc, poate, de povestirea lui Ion Creangă, Moş Ion Roată şi Cuza Vodă. Pentru cine nu-şi aminteşte, pe scurt e cam aşa: Moş Ion Roată, un gospodar vrednic, ales în Divanul Moldovei (parlament, cum ar veni), a fost umilit de un boier, care “l-a scuipat drept în obraz, de față cu slugile sale și cu alți oameni ce se aflau atunci la curte, încât am crezut că a căzut cerul pe mine de rușine!”. La o adunare i-a ţinut calea lui Vodă Cuza şi s-a plâns de batjocura îndurată:

“- Cu rușinea ce mi-a făcut, cum rămâne, măria-ta?

- Cu rușinea, iaca așa rămâne, moș Ioane, zise Cuza-vodă, sărutându-l pe un obraz și pe altul, în fața mulțimii adunate acolo. Du-te și spune sătenilor dumitale, moș Ioane, că, pe unde te-a scuipat boierul, te-a sărutat domnitorul țării și ți-a șters rușinea”.

Dragii mei, ce a facut Băse zilele astea cu Raed Arafat, mă umple de silă. Distanţa dintre Vodă Cuza şi Vodă Base e atât de mare, încât stai şi te întrebi dacă aparţin aceleiaşi naţii, şi dacă da, cât de mult s-a alterat fiinţa neamului dacă s-a ajuns ca un palestinian (mai român decât mulţi dintre noi) sa fie umilit de Vodă pentru că vrea să facă treabă în ţara asta, dar, iaca poznă, stă de-a curmezişul intereselor “oamenilor preşedintelui”.

Nu dezvolt cine este şi ce a făcut Raed Arafat; ştie toată lumea cine e (şi ce a făcut) Băse.

later edit: mamă, ce greţos e Ciuhodaru!!!

Dragă Vasile...

2011-12-01T15:08:00.007+02:00

Scot de la naftalină (provocat de postarea d-nei Corbu) o carte poştală din colectia mea. Mie mi s-a cam zbârlit părul pe mâini citind-o şi tot amân o expediţie de căutare a lui "Silvean" la Alexeni, de vreo doi ani...

Dragă Vasile,

aştept în fiecare zi să primesc şi eu vreo scrisoare nu ştiu care este cauza de nu îmi scri.

Eu ţiam scris până acum şase cărţi poştale până acum dar mata de ce eşti suparat pe mine mă şti că sunt de stul de streină şi singură nu am nicun ajutor de la nimeri Tăticul nu mai poate plăteşte şi dânşi să muncească şi are mult de muncă Dragă Vasile am săpat porumbul şi sfecla dacă poţi vino şi tu pe o zi să îmi dai un semn de veată căci tare este greu singură Silvean sa facut mai mare şi face nebuni mă intreabă că unde eşti

a ta sotie şi băeat care te sarută Gica şi S.

Iune 1944

Aseară

2011-11-25T10:38:00.000+02:00

A ars ca o lumanare si Oliviu Vladulescu...

2011-11-23T22:14:00.001+02:00

Un Prostanac. Niste Boi

2011-11-22T12:44:00.008+02:00

asa cum atunci cand scriu despre ce ticalosii au mai facut pedelistii, primul titlu care imi vine in minte este "niste golani", la fel cand vreau sa scriu despre pesedisti/penelisti, imi pulseaza in creier doar "niste boi".

problema e ca de sila mi se intuneca inspiratia si in afara de randuri nesfarsite de "niste boi", nu prea-mi mai iese nimic. caci ce poti scrie despre ei decat ca sunt niste boi, cand ei nu fac decat sa dovedeasca zilnic si la ore de maxima audienta televizata faptul asta? niste boi pe realitatea, niste mega boi pe antene, niste bouleni pe reteve (la astia e audienta mai mica).

fac misto de geoana ca ar fi castigat presedentia daca se inchidea in casa in saptamana dinaintea alegerilor; voi de ce nu faceti acelasi lucru, boilor, in anul dinainte?

ps 1 - boii viseaza iar ca-l dau jos pe base;
ps 2 -boii l-au zburat din partid pe geoana;
ps 3 - de ce am pus o poza cu doi boi, nu stiu. trebuia o turma.

2011-11-14T09:40:00.003+02:00

Nici nu se uscase bine cerneala pe hotararea partidului de a-l exclude pe Geoana, ca au si inceput sa curga mail-urile de infierare a fostului presedinte – semn ca erau scrise demult si golanii au stat toata dimineata cu degetul pe “send”. Liderul delegatiei PSD din Parlamentul European, Catalin Ivan (cine o fi si asta???), gretoasele Corina Cretu si Rovana Plumb, deputati, senatori, sefi de filiale, au sarit sa se infrupte din cadavrul “prostanacului”.

Da’ mira pe cineva?

Părintele Ion Negoiţă din Cosâmbeşti s-a stins ieri, la 98 de ani

2011-11-10T22:20:00.003+02:00

nuca mutanta

2011-11-08T11:31:00.003+02:00

Drupă sferică, având o singură sămânță, cu două cotiledoane mari, zbârcite, bogate în untdelemn, numită nucă.

aha, deci TREI COTILEDOANE...

Likke Li ?

2011-10-28T15:44:00.000+03:00

KKK

2011-10-26T18:04:00.003+03:00

"Sub stejari am gasit cateva schelete, pe vine. Pare-se ca sunt ale robilor. Bunicii nostri ii urcau in copac, le spuneau CIOARA si-i impuscau, ca sa mai petreaca. Pe urma ii ingropau la radacina".

Victor Eftimiu, Focuri pe Baragan - 1940

dead or alive

2011-10-26T15:09:00.001+03:00

Tu, Patria mea, să nu mă ierţi!

2011-10-25T15:22:00.007+03:00

Saptamana trecuta Alexuta a avut in vizita o fata din Turcia - prin programul Comenius - si intr-o seara imi pica fisa si-i trimit un SMS: " ai dus-o si tu pe fata aia la Cimitirul Eroilor, ca sunt ingropati acolo multi soldati turci in 1918?"

Raspunsul vine rapid: "i-am aratat pe geam" - Ale sta chiar langa Cimitirul Eroilor.

never on sunday

2011-10-25T11:04:00.001+03:00

Sunt cu un click inapoi

2011-10-18T15:42:00.003+03:00

M-am inscris ca tot rumanul nikonist pe... nikonisti.ro.

Cand sa scriu ce scule am, belea: nu numai ca nu se mai fabrica, dar nu mai sunt nici in baza lor de date.

Deh, cand iti cumperi ca un catar patru D50-uri la rand, cand nu dai nici de-al naibii ciobul 28-105 jos de pe aparat, iti asumi riscul sa fii scos din gasca. Blitz SB600 mai are careva? sau si asta e istorie?

genial!

2011-10-08T17:33:00.003+03:00

mori, moga, mori!

2011-09-29T20:11:00.003+03:00

de la naftalina

2011-09-28T22:53:00.002+03:00

nevermind

2011-09-28T22:16:00.003+03:00

cica baietasul de pe coperta albumului NEVERMIND a facut 20 de ani. misto. NEVERMIND e unul din cele cateva albume de capatai ale "tineretilor mele definitiv pierdute" :).
obisnuiam - si acum la fel - sa cumpar albume, nu compilatii. o lista scurta din vremea aia: listen without prejudice, violator, i do not want what i haven't got, blood sugar, sex magik, the razor's edge, achtung baby, out of time, and justice for all, disintegration, use your illusion. nu mai zic trupele, daca nu le stiti sunteti boi.
dupa 91... slabutz, nu prea-mi amintesc ceva sa ma rupa.

brand de ţară

2011-09-21T16:32:00.002+03:00

ţiganii trec, ţigănia rămâne.

"aripată, balaoacheş, baragladină, borâtură, buzat, cioară, cioroi, cioropină, colorat, corturar, garoi, magraon, stăncuţă, tuciuriu, zburătoare".

2011-09-21T16:19:00.004+03:00

pana nu apuca astia sa modifice dex-ul, ca sa stie si copiii mai albi de maine ca, odata, roman insemna altceva.

Presa care este... quality

2011-09-21T14:29:00.004+03:00

ma tot abtin de niste luni bune sa scriu despre "colegii" de breasla de la adevarul, da' acuma nu mai pot - uite cum inteleg gunoaiele astea sa faca presa:

titlu mare: "culmea intransigentei"

dedesubt: "cutaricile au ramas repetente la sport"

incepe articolul: "simtindu-se sfidat, profu' le-a lasat repetente pe.."

mai apoi: "vacile aveau 800 de absente si nici nu trecusera vreodata pe la orele de sport".

mai, ziaristu' curului, din cauza unora ca tine ni se pun diverse stampile pe frunte (uite aici o reactie de bun simt pentru cazul tau:"ziarist cocalar... manjesti orice cu rahat numai sa iti aduca ceva cititori... ").

d'ale congresului muzeelor agriculturii

2011-09-21T11:13:00.005+03:00

"coliva este un fel de prajitura din grau fiert cu nuca, indulcit si aromatizat cu coaja de lamaie".

da' poezia, poezia unde e? unde e simtirea romaneasca? asta inseamna coliva, un terci?

2011-09-21T10:41:00.003+03:00

Dragi copii, am o veste proasta: anul asta Mosul va fi oprit la vama de autoritati – exista pericolul ca renii acestuia sa fie purtatorii unor virusi ucigasi pe copite. Mosul insusi va fi dezbracat la piele si cercetat amanuntit de o comisie formata din garda financiara (firma care-l aduce pe mos e dizolvata de doi ani), dsv (renii au licheni pe coarne), dsp (mosul are un guturai suspect) si alte organe si organute care vegheaza la sanatatea patriei.

In viitorul comunicat se va preciza ferm ca oprirea saniei la vama nu are absolut nicio legatura cu hotararea Finlandei de a nu ne primi in Schengen, iar la otv (dd) va demara o serie de emisiuni (intre 8 seara si 4-5 dimineata) in care ni se va explica cum, cand si de ce Mos Craciun l-a ucis pe Mos Gerila.

Vadu cu peripetii

2011-09-13T13:31:00.013+03:00

data stelara: 4 septembrie

echipaj: nenea vali, mariuca, andreea, ale, nenea florin

nava: ford c max

destinatia: galaxia vadu

escala: slava rusa

jurnal de bord ilustrat

oprire pe drum ca sa culegem floarea soarelui

popas la slava rusa in scop de realimentare stomacele. pozat grup maimutze galagioase

un fluture

maria

andreea indragostita

ruinele cetatii ibida, la vreun kilometru (ciob de 300 mm stabilizat)

am ajuns la vadu. a ales masina pentru noi locul de campare

o dacie cabriolet ne saluta in mare viteza

iaca ce-am facut timp de 2 ore...

in timpul asta fetele se pozau:

ele

noi am chemat un tractor.

in jumatatea de ora care ne-a mai ramas, ne-am distrat fiecare cum a crezut de cuviinta:

nenea vali s-a scaldat

eu doar m-am clatit.

in loc de concluzie: a fost misto!

Alegeri degeaba: Ionaşcu primar până în 2016!

2011-09-05T08:11:00.000+03:00

Nu stiu ce-or fi gandit capetele luminate din fruntea USL-ului, dar pana de curand s-au cam jucat cu focul: tineau mortis sa respecte protocolul si sa puna catindat de Slobozia un liberal. Jocul a parut ceva gen scapararea chibritului in varful unei suri de paie: mai, baieti, DACA IL AVETI PE IONASCU, pen' ce mama dracului cautati sa inventati alt candidat? Sunt de acord, Martin e un tip ok, imi place, dar l-as vedea mai curand ca urmas peste 5 ani al lui Ciuperca, decat primar - nu-mi pare genul care sa se pupe cu pensionarii prin parcuri. Ionascu, in schimb, e ca pestele in acvariu. Buba cu apa? Nu insist - spun numai ca hectolitri de mizerii deversate in capul lui in presa portocalie, au avut acelasi efect ca golaniile antenelor asupra electoratului lui Base: l-au victimizat.

Mai naspa e in tabara pedeleului, unde Marinica nu are de unde alege. Tecu? Nu prea. Ionascu? E deja la ailalti. Moraru? Pana una-alta, e pesedist bine-mersi. Poate Paros, care nu a uitat inca pohta ce a pohtit candva... Ar mai fi solutia sa-l puna Base chiar pe el (CAZACU) sa candideze, cum a facut acum 3 ani cu doamna Petre. Si cu asta si-ar vedea si Tinel visul cu ochii: sefia organizatiei Ialomita...

Un roman verde: Peter Eckstein Kovacs

2011-09-02T11:32:00.003+03:00

Consilierul prezidenţial Peter Eckstein-Kovacs A DEMISIONAT din cauza diferendului de opinie dintre el şi preşedinte privind Roşia Montană.

Dom'le, toata stima. Cand vezi in jur atatea zdrente cu nume romanesc, nu ai cum sa nu respecti un om cu coloana vertebrala, chit ca e venita din Asia.

Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul - obiceiuri si traditii

2011-08-29T09:24:00.001+03:00

sau invers: obiceiuri si traditii - taierea capului sf ioan botezatorul.

Chestii negre

2011-08-26T11:44:00.004+03:00

niste chestii rase in cap si cu cefe bulgaresti, fac pe clovnii anuntand ca se tem sa nu-i cotropeasca romanii la ceas de seara, cand ochiul vigilent al organului e un pic mai obosit de reforma.
"fratele meu nici macar nu stie sa traga cu pistolul. i s-a inscenat totul. romanii vor sa ne faca sa disparem de pe fata pamantului. ne este frica sa nu intre noaptea peste noi."

sa o luam pe rand:
1. "fratele meu nici macar nu stie sa traga cu pistolul." - dap, doar isi aprindea tigara cu el. si cu sabia scrijelea desene rupestre pe peretii pesterii din care tocmai a iesit;
2. "i s-a inscenat totul." - io zic sa faci o scrisoare de solidaritate cu strauss kahn, alt mare nedreptatit;
3. "romanii vor sa ne faca sa disparem de pe fata pamantului." - te-ai prins...;
4. "ne este frica sa nu intre noaptea peste noi." - mai, baetzi... unde ati mai pomenit asa pozna? la naiba, e in traditia speciei sa fie taman invers.

Излел е Дельо Хайдутин

2011-08-23T12:23:00.002+03:00

Flying Snow vs Moon (Maggie Cheung & Zhang Ziyi)

2011-08-21T23:06:00.001+03:00

Niste (alti) boi

2011-08-14T12:40:00.002+03:00

Singura grija a retarzilor era sa dea ursanul bine in cadru si sa-l tina pe loc, sa-l pozeze/filmeze cat mai mult. copchilul, desi ei nu realizau, era nada - cel putin, eu,daca eram urs, l-as fi preferat feliilor de paine pe care le aruncau idiotii.
si nu mi-ar fi convenit nici sa-mi dea cu blitzu'n ochi - nu i-a convenit nici fratelui (urs) care a halit o englezoaica acum vreun an, doi.

RIP, darling...

2011-07-23T21:39:00.005+03:00

Selah Sue si-a scos album

2011-07-23T21:26:00.005+03:00

Slobozenii au talent: astăzi, Costel Ţurcanu

2011-07-03T12:49:00.000+03:00

Nu s-a stins bine scandalul de proxenetism in care este vedeta Tera (Ion Tămarjan), ca, iata, vine tare din urma un alt presupus proxenet slobozean: Costel Ţurcanu.

Facem ce facem si tinem capul de afis, chiar daca despre Cotei nu prea se stie ca e din Slobozia. Va zic eu, cine e mai vechi in presa locala sau la primarie il cunoaste ca pe un cal breaz.

Cotei a fost un copil amarat, orfan crescut in minunatele conditii de orfelinat, aruncat de colo-colo de sistem, umilit, agresat, ma rog, toate mizeriile vietii intr-un camin de copii. Ca sa fie tacamul complet, mai e si tigan - asa-l si strigau trei sferturi din cei care-l cunosteau, Ţiganu'. Cand l-am cunoscut, prin '96-'97, se chinuia sa treaca dintr-o clasa in alta la o profesionala de tamplarie, parca. Facea curatenie pe la cine-l primea - a dat cu matura si prin radio, in perioada aia (dupa multi ani a recunoscut ca venea sa ciordeasca casete...).

La 18 ani a fost zburat din camin - asta e procedura - si a ajuns pe strazi, dormea in staţia de autobuz de la E14, impreuna cu alţii in situaţia lui: Victoriţa, Gagariţă... Dupa un timp le-a amenajat o asociatie umanitara un apartament, pe care l-au vandalizat - la fel s-a intamplat la baia comunala, unde le facuse primaria resedinta.

Cotei e mult mai inteligent decat ceilalti, mai tare-n gura, asa ca belelele nu l-au ocolit - mereu venea la mine si se vaita ca l-au dat afara de la baia comunala, ca l-au batut colegii cu patura in cap, ca i-au furat lucrurile, ca se ia politia de el...

Ani de zile si-a cautat parintii - de cateva ori chiar era convins ca i-a gasit, zicea ca e baiatul lui Istronom, mare interlop de Bucuresti - i-am vazut numele de cateva ori la televizor, implicat in jafuri / furturi / diverse excrocherii.

In ultimii ani venea destul de rar prin Slobozia - se invartea prin Bucuresti - m-a sunat odata de pe plaja din Eforie Nord, unde vindea diverse prostioare, gen baloane, colace de baie si maruntisuri de plaja - chestii la limita subzistentei.

Romania Pitonească – uşurel cu ţara pe scări!

2011-06-24T12:52:00.000+03:00

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, uitandu-ma mai atent pe harta, am constatat ca sunt cam neumblat. Desi zau ca ma stiu plimbat: la mare, la munte, manastirile din Moldova, Delta Dunarii si cateva tururi ale tarii pe rute cred eu clasice: Slobozia-Ploiesti-Brasov-Sibiu-Alba Iulia-Cluj-Suceava-inapoi acasa. Asta la capitolul plimbari – cu treaba m-am invartit doar prin zona: Bucuresti, Constanta, Braila, Buzau, Calarasi, Tulcea.

M-am uitat, insa, la presupusa harta a megajudetului copt de Base& Co. In Prahova am fost, ca tot rumanul, la Sinaia si Busteni (cool, o sa fim in acelasi giudetz cu Valea Prahovei!), prin Dambovita si Arges am trecut in goana masinii de vreo cateva ori, in Teleorman si Giurgiu nu am calcat in viata mea. Nu am avut treaba si nici nu am habar ce turism se poate face pe acolo. Calarasiul e la o aruncatura de bat, conosc zona pana la Fetesti ca pe buzunarele mele – spre Oltenita, insa, nu am calcat ever.

Asadar, cel putin jumatate din viitorul judet imi este total necunoscut (geografic, istoric, economic, social, turistic – luati-o cum vreti). Mai des am fost in Harghita/Covasna, sa spun drept. Mai des la Bruxelles.

Ma mai uit odata pe harta. Constanta si Tulcea fac fratie pe deasupra noastra cu Braila, Galati si Buzau – pai prost sa fii sa nu vezi ca asta e zona economica si sociala in care s-au invartit ialomitenii dintotdeauna – asta e Baraganul, mai Base, si Dobrogea stramosilor nostri, ce-mi bagi matale pe gat incuscrirea impotriva firii cu oameni pe care nu-i cunosc si cu care nu am avut de-a face niciodata, eu, mosii si stramosii mei?

Si ce dracu’ v-a apucat asa, hodoronc-tronc, pe nepusa masa, frenezia reasamblarii tarii?

Ce mama lu’ peste o sa-mi scrie in buletin? Regiunea de Dezvoltare ADR Sud Muntenia? Unde o sa ma duc sa mi-l schimb, la Ploiesti? Ce prefect o sa injure gazetarul, pe ala din Ploiesti? Ce presedinte de Consiliu Judetean? Cata benzina or sa consume partidele in campania electorala, cati mici (ha-ha-ha!)?

Si pentru ce, ca sa va ramana si voua ceva carnita pe ciolanul pe care stati incolaciti ca pitonul pe gazela, dupa ce zburati de la guvernare?Sictir, demenţilor!

foto: gandul.info

2011-06-13T18:56:00.001+03:00

Primul peşte nu se uită niciodată

2011-06-07T21:25:00.004+03:00

exact in balta unde l-am prins si eu pe al meu, acum vreo 38 de ani.

bazinga

2011-06-07T21:19:00.001+03:00

Liceul de chimie – ce a fost şi ce-a ajuns

2011-05-23T15:48:00.003+03:00

La drept vorbind, mare scofala nu a fost – a fost inventat ca sa aprovizioneze combinatul cu “cadre de nadejde”: chimisti, electricieni, mecanici. Da’ macar era peste alta panarama, liceul de constructii, care dupa revolucion a stiut sa se reinventeze, devenind un liceu respectabil.
Stiu, doare ce am scris mai sus, dar dati-mi voie sa iau boul de coarne si sa recunosc lipsa de valoare a scolii prin care am trecut – cu scuzele de rigoare adresate profesorilor pe care i-am iubit si respectat, chiar daca imi ajung degetele de la o singura mana pentru a-i enumera: Marinache, Renţea, Bădele (sunt convins ca sunt si altii, dar nu i-am avut ca profesori).
Asadar, privit prin ochiul ziaristului, ce este liceul de chimie astazi?
- auzi ca niste elevi au dat afara din clasa o profesoara? la chimie!
- se cere taxa de protectie la poarta unui liceu? la chimie.
- vrei o curva? du-te la chimie!
- 95% picati la bac? la chimie.
Un nesfarsit buletin de la ora 5, peste care a mai picat un scandal:arestarea profesorului Neagu, pentru o amarata de spaga de 5 milioane (dar zice lumea – toata lumea! – ca de zeci de ani practica sportul asta).
Asta inseamna ca pana acum s-a acceptat situatia, si de catre parintii elevilor si de conducerea liceului + colegi, fara probleme. Si acum sar cu totii de cur in sus, ca ei stiau, ca au avertizat, ca s-a discutat.
Sigur ca da, si marmota invelea ciocolata in staniol! Cu Neagu legat, multi viteji se arata, ca, deh, traim in Romania…

Osama Bin Laden traieste bine mersi la Slobozia

2011-05-02T20:25:00.007+03:00

before

Chestia cu impuscarea e vraja, Obama e in campanie electorala si ar face orice pentru a castiga puncte. Adevarul este ca serviciile secrete l-au capturat demult pe terorist, l-au ras/tuns/frezat si l-au eliberat in Romania dupa ce i-au facut o operatie de micsorare de sex.

after

Mare(e)a Albă

2011-04-28T09:23:00.005+03:00

Chestia asta care din când în când se revarsă în fotoliile televiziunilor emiţând sentinţe la care odată (10-15 ani în urmă) căscam gura, ne-a trântit zilele trecute secreţiile în fasole.

Marea Albă a fluturat douaj' de ani stindardul democraţiei pe care, iată, îl mânjeşte un pic cu muci.

Ce mare brânză neşte bloggeri?

Ce mare scofală patruş'opt de voturi, că doar "romanii n'are talent" la urne - lucru ştiut şi demonstrat!!!

Coană Mare, paguba noastră e mică, da' obrazul talica, cum se simPte?

Citeşte acilea o Poveste Interesantă cu Greţoasa Guristă Yesmeniţă...

Hârleţiada 2009 – 2011

2011-04-16T19:01:00.003+03:00

Cu hârleţul înainte, vom aduce voturi multe…
Prin 2009, cand Tatulici le-a promis timp generos de emisie pe Realitatea, politicienii au identificat un nou mijloc de a-si face campanie electorala fara sa dea banu’ pe afise, galeti, mici, ace, brice.
Vorbeai cu Tatoi sa identifice o tarla in padure, sa-ti dea puieti si cazmale – de volintiri te ocupai tu. Toata presa scria de tine, apareai fara probleme la teve bifand o actiune “asa da” – mai rar se intampla asta la politicieni…
Anul asta a fost concurs. Nici nu stiai unde sa te duci mai intai: la liberali la Fetesti, sau la Urziceni la pedelisti si pesedisti? Am consumat un rezervor de benzina pentru pozele astea, asa ca si voi puteti pierde un minut ca sa admirati acesti maestri ai vorbelor goale, dand cu sapa.

La bichon

2011-04-14T19:00:00.001+03:00

Stiti cum e sa fii invitat undeva la ora 11 si sa te prinda ora 13 pe langa usilor proptite, in spatele carora il vedeam pe Bouleanu batand campii la microfon? Am experimentat astazi senzatia, impreuna cu ceilalti colegi din presa locala, invitati fiind la intalnirea cu asa numitul buldog, Vasile Blaga. Am asteptat vreo jumatate de ora, pana m-am plictisit tare-tare. Mai urcam in radio, mai coboram, mai faceam o poza masinilor parcate aiurea, mai o barfa cu colegii… da’ cat, frate?

Si uite, iar o sa zica lumea ca sunt anti-pedelist (deci pesedist:) ), iar o sa zica Marini… aaaa…, cineva, ca-mi sparge ochelarii. C’est la vie…

Legile sunt pentru căţei…

2011-04-14T18:58:00.002+03:00

Feri-m-ar sfantul sa-mi las 5 minute masina cu avariile aprinse pe Matei Basarab, ca sar imediat comunitarii pe mine cu aparatul foto si chitantierul in mana. Nu este cazul cu masinile din convoiul buldogului, care stau de doua ore pe 2 randuri in fata Centrului Cultural. Sa-mi raspunda seful Politiei Locale la urmatoarea intrebare: ce functie in stat are Vasile Blaga care sa impuna inchiderea ochilor comunitari si de ce nu au fost amendati posesorii masinilor parcate la dublaj? De ce a plecat agentul care s-a invartit cateva minute prin zona? Nu avea suficient sange in… ?
Daca i se umple instalatia retroactiv, promit sa-i pun pozele astea la dispozitie…

O mazilire pe altarul useleului

2011-03-23T10:34:00.001+02:00

Normative, legi, interpretari, rasinterpretari, parainterpretari. La final nu am priceput nimic (poate asta a fost si scopul). Cand tii cu tot dinadinsul sa-l zbori pe Razvan Ciuca de la Muzeul Agriculturii, te acoperi cu paragrafe de lege si i-ai tras-o. Vinovati nu suntem noi, cei care-l scoatem val-vartej la pensie, de vina-i Roberta Anastase (da, asta a fost argumentul unui consilier).

Conform legii, e obligatorie pensionarea directorului Muzeului Agriculturii? Cica da. Conform legii, e posibila ramanerea acestuia pe post, macar pana dupa Congresul Muzeelor din toamna? Cica da. S-a discutat o ora pro si contra, pana nu a mai priceput nimeni nimic. Nici eu, nici consilierii. Da’ daca trebuie, trebuie!

update 1: domn’ presedinte, acum 5-6 ani, cand PNL+PDL-istii isi umflasera muschii sa va dea jos ca sa-l puna pe Gheorghe Petre in loc, (acelasi domn) Stoenescu folosea acelasi gen de discurs ca sa demonstreze ca trebuie sa fiti zburat (asa mi s-a parut mie atunci, ca fan declarat al dvs). Numai Visinescu stie cum v-a scapat!

update 2: s-a lamurit misterul mazilirii: trebuia gasita o functie pentru Gogu Petre care nu mai poate plati intretinerea la vile din salariul de profesor. Si pentru asta, trebuia ridicat in furci cineva, asa ca l-au identificat pe Razvan Ciuca.

wallpaper din dobrogea (neatarnarea)

2011-03-21T14:55:00.000+02:00

Chifle made in

2011-03-15T09:58:00.000+02:00

Partea bună pentru politicienii români este că poporul se entuziasmează rapid şi se desumflă şi mai repede. Că azi înghite o gogoaşă şi mâine, în timp ce ronţăie un covrig, nu-şi aminteşte că i-ai promis cozonac.

Din când în când ne trezim noi, ăştia pe care-i invită uneori la congrese, să reluăm filmul promisiunilor şi să constatăm că… purceaua e moartă în coteţ, dar nu-şi aminteşte nimeni de unde am plecat şi unde ni s-a spus că vom ajunge:

Jean Bart (Eugen Botez) – Prima dată - 1903

2011-03-12T09:59:00.000+02:00

Ce spuneam zilele trecute???

2011-03-10T14:04:00.010+02:00

" toată mizeria care se petrece este o rotaţie ce durează “de două mii de ani” – cine nu mă crede să apeleze la manualele de istorie – prin care şmecherii se perindă ciclic în capul mesei. " uite ca imi confirma Jean Bart intr-o povestire din 1922...

Nişte curve

2011-03-08T12:18:00.002+02:00

Da, ştiu că m-am trezit cam târziu, da’ i-am văzut azi-dimineaţă (pentru a suta oară) pe Ponta şi Crin pupându-se şi m-a cuprins – din nou – scârba. Băi, fratele meu, nici cu tona de lămâi nu pot înghiţi struţocămila asta de stânga-dreapta, care nu are nimic pe agendă decât CIOLANUL mare şi zemos (deşi purceaua e cam moartă în coteţ) ce se profilează la orizont odată cu erodarea “popularitaţii” matrozului şi a mizeriei lui de partid, pedeleul.
Vremurile în care puteai avea cât-de-cât încredere în unul sau altul dintre partide au apus demult: acum nu mai ai de ales decât între hienele x, y sau z, cu singura speranţă că una din ele îşi va umple maţul mai repede şi va rămâne şi pentru popor un zgârci, ceva. Foamea javrelor e atât de mare încât nu mai au rabdare să crape ăilalţi de moarte buna, îi trag de surtuc, sar la gâţi, muşcă ici-colo prin părţile neesenţiale, poate-poate reuşesc să-i pună jos cumva – nu, la jugulară nu vor sări niciodată, ştiu cu toţii că le va veni rândul cândva sâ fie jos, cum au mai fost.
De fapt, ce am priceput eu este că toată mizeria care se petrece este o rotaţie ce durează “de două mii de ani” – cine nu mă crede să apeleze la manualele de istorie – prin care şmecherii se perindă ciclic în capul mesei. Ce am priceput eu este că ce se intamplă acum nu se va sfârşi niciodată în ţara asta, că nu există mesia politic şi că nu avem scăpare: poţi vota şi cu baba-rada şi cu rada-baba, tot aia e. Forever.
Ca o încheiere ar trebui să-mi dau cu părerea ce e de făcut. Nu ştiu. Nu ştiu alţii mai deştepţi, şi până la urmă, chiar dacă a ştiut cineva vreodată, tot degeaba a fost – dovadă, rahatul în care ne aflăm.

Aleluia!

2011-03-05T10:06:00.006+02:00

Revoluţie să fie, dar să ştim şi noi!

2011-03-03T11:29:00.000+02:00

Spre rusinea mea,am citit abia astazi articolul din 22 februarie al doamnei Ghinea despre revolutionarii din Slobozia – este un subiect care m-a interesat intotdeauna, nu de alta, dar pe oamenii astia i-am vazut ca pe niste eroi: au avut curajul sa se ia de gat cu hidra ceausista. Cunosc si eu cativa dintre ei, desi habar n-am ce au facut la revolutie – Vladulescu (nu e pe lista), Andriescu, Carlan, Papuc, Toni Ceacu, vicele Stoica, Nicolae Ionescu (directorul de la Antena 1???).
De data asta nu o sa-mi spun parerea pe subiect, pentru ca nu ma simt in masura sa judec niste oameni care, cel putin in aparenta, si-au pus vietile in pericol ca sa ne fie noua mai bine acum.
M-a iritat in schimb un pasaj dintr-un comentariu: “au ţinut să-mi amintească faptul că jurnalistul NU TREBUIE să aibă nici un fel de atitudine ci el trebuie să dea numai de ştire, şi-atât!”.
Domnu’ revolutionar care ai gandit asta, desi guraialomitei.com se ocupa exact cu ce ziceti matale acolo, “dand numai de stire si atat” – definitia din manuale a jurnalismului – dati-mi voie sa nu fiu de acord si sa va amintesc faptul ca poate si pentru asta ati fluturat stindardul revolutiei: ca sa poata spune omul ce are pe suflet! Ca daca intrebi 10 revolutionari, 9 iti vor raspunde ca in niciun caz nu au fost acolo pentru 100 lei mai mult la pensie sau o sarma in plus in oala de pe plita. Toti vor sustine sus si tare ca au murit de grija libertatii de exprimare…
Libertate de care, iata, acum va e teama: doamna Ghinea si-a spus parerea pe un subiect sensibil si voi va basicati.
Uite, eu nu fac nicio apreciere, ci exact cum definiti voi presa: doar public
LISTA CU POSESORII DE CERTIFICATE DE REVOLUTIONAR CARE AU PRIMIT LOC DE CASA IN CARTIERUL PEPINIERA:

01. Andriescu Adrian
02. Alexandru Nicolae
03. Bucur Laurenţiu
04. Bulate – Dunea Gheorghe
05. Cârlan Romeo
06. Ceacu Petroniu
07. Cercel Paulică
08. Chirică Cornel Doru
09. Ciriblan Ion
10. Cutulea Taşcu
11. Dinescu Jean
12. Dinescu Ştefan
13. Dinescu Ştefan
14. Drăgan Luca
15. Dumitru Tudor
16. Dumitru Ionel
17. Găianu Constantin
18. Ionescu Nicolae
19. Jipescu Adrian
20. Manea Ionel
21. Opran Florin – Radu
22. Panciuc Ioan
23. Papacu George
24. Papuc Vasile
25. Păsărică Alexandru
26. Petre Marcel
27. Pinter Ioan
28. Pleşa Constantin
29. Ploştinaru Mircea
30. Popescu Tudor
31. Radu Valeriu
32. Şandru Badea
33. Sârbu Marian
34. Stancu Constantin
35. Stoica Alexandru
36. Constantin Dănuţ
37. Petre Vasile
38. Sîrbulescu Angel
39. Decu Răzvan Mihai
40. Stan Gina.

Subscriu deasemenea la cererea celor care comenteaza pe situlwww.ziarulstirea.ro de a afla ce i-a indreptatit pe cei din lista sa ceara si obtina acele certificate. Fara patima, fara ranchiuna.

PS: nici n-am expediat bine lista asta pe site si-mi pica-n mana un ziar unde un revolutionar din aceasta lista o face albie de porci pe 4 coloane scrise marunt pe doamna Ghinea, pentru obraznicia de a fi scris articolul respectiv. Nu am reusit sa citesc mai mult de cateva randuri: e atat de plin de sudalme incat am abandonat repede… Asa se scoboara zeii de pe socluri pentru a face ordine printre muritori, nu?

baricada

2011-03-02T19:05:00.002+02:00

un mucha-lucha al presei locale a crezut că-mi dă peste nas spunându-mi că m-a depăşit baricada.wordpress la trafic.

ha-ha-ha!!!!!

păi, bravo lor, bre! doar nu o să mă supăr pe un proiect care-mi place şi mie! ce nu pricepeţi voi, ăştia mai tineri, e că avem cu toţii loc sub soare(le online, vreau să zic) şi că nu pot decât să mă bucur că un produs de valoare are şi succes - se întâmpla atât de rar în breasla asta sufocată de click-uri, oteveuri şi libertăţi prost înţelese.

2011-02-26T08:59:00.008+02:00

atat de rare sunt momentele de relaxare si asa acoperite de pseudoevenimente fiind manifestarile la care mi-ar placea sa ma duc, incat am ratat un concert al formatiei/grupului Anton Pann (fireste, habar n-aveam ca exista - deh, nu scrie in libertatea/ click/ cancan nimic de ei - nu, nu citesc mizeriile alea, doar ma uit la tzatze :)))))))).

mi i-a dezvaluit blogul doamnei Emilia Corbu, de unde am aflat, desi nu sunt chiar un dobitoc, ca printre preocuparile putin cunoscutului Leonardo da Vinci moldovean, Dimitrie Cantemir, s-a aflat si muzica. da' ce muzica! nu stiu cata lume o fi fost la concert, de obicei la asa ceva sala se umple cu chiu cu vai doar cu bugetarii din cultura, la care prezenta in sala e oarecum sarcina de serviciu.

si pentru ca nu vreau sa ma las mai prejos, vi-l propun pe A Bing (sau Abing, sau Ah Bing - am gasit toate cele 3 variante), minunatul compozitor orb chinez.

PS: daca vrea cineva caseta (cu instrumente traditionale - multumesc lui Puiu Cretu) sau cd-ul dublu (cu filarmonica - multumesc lui Tiberius Dinu, mi l-a trimis tocmai din Hong-Kong), o sa fac cu placere copii dupa ele.

de la slobozia, cu dragoste

2011-02-26T08:33:00.004+02:00

(postare cu adresabilitate restransă)

pen'că gâfâia gmailu', astăzi am făcut curăţenie prin mailurile cu ataşamente care ocupau mult spaţiu. printre altele, ia uite ce am dat gunoiului:

" x către mine:

Florine, fa-mi si poze cu toti frumosii mei, ca la mine in birou am tot poze de la Lacul Sf. Ana.

eu:

"frumosii", adica noi???

x către mine:

BINEINTELES !!!!!

eu:

etc...

x către mine:

Merci Florine,

chiar ca sunteti frumosi, si as indrazni sa zic si ai mei, desi ma simt cam vinovata ca nu am fost aproape de voi in ultimul timp (decat cu gandul).

Dar m-ai ajutat tu sa mi-i aduci aproape pe toti.

Mare lucru si pozele-astea, dom-le !!!"

aşa e.

Kătre Ministerul Sănătăţii Mintale, în atenţia ministrului cseke-ntr-o ureche

2011-02-02T18:57:00.002+02:00

Băi, Boule,

înainte de a intra ca vaca în lanul de lucernă şi să hotărăşti desfiinţarea Spitalului Orăşenesc Ţăndărei, trebuie să ştii următoarele:

1. Spitalul Oraşenesc Ţăndărei este singurul din judeţ şi printre (foarte) puţinele din ţară, care nu are niciun fel de datorii;

2. dacă în rromânia avem în medie 6,41 paturi de spital la mia de locuitori, în judeţul nostru amărât sunt doar 3,1 - cam ca în Somalia;

3. de spitalul ăsta depind 38.000 de oameni din nord-estul judetului, plus mulţi alţii din comunele Bărăganu, Progresu, Victoria, din judeţul Brăila (cel mai apropiat spital din Brăila este la 80 km!);

4. spui în comunicatul ăla imbecil că "ministerul a consultat DSP-urile şi autorităţile locale timp de mai multe luni" - cu cine mă-ta te-ai consultat? Că ăştia din Ţăndărei tocmai i-au dat casă unui doctor care a venit să lucreze în oraş;

5. din cele 71 de spitale desfiinţabile în toată ţara, niciunul nu este din harghita sau kovasna. Ăia-s mai ai dracu?

Hmmm....

2011-02-01T15:51:00.001+02:00

is this love, or what?

(N-)am întâlnit români fericiţi

2011-01-31T13:06:00.000+02:00

"Sigur, aş putea să mă extind, să cumpăr un cuptor mai mare, să servesc de 10 ori mai mulţi clienţi. Dar ştii ce? Nu vreau. Trebuie să laşi loc să trăiască toată lumea. Şi restaurantul de vis-a-vis, şi cele de lângă tine. Eu deschid abia la 6 seara. Dacă vrei mic dejun sau prânz, te duci la vecini. Dacă vrei fructe de mare sau peşte la grătar, te duci la vecini. Mie mi-e suficient cât câştig şi voi rămâne la nivelul ăsta, la care muncesc din bucurie, nu din lăcomie.”

Bine era dacă avea şi Cătălin de la La Costa atâta minte...

BATALIA PENTRU SUPRAVIETUIRE

2011-01-30T21:52:00.003+02:00

Azi dimineata cand ma duceam la magazin, in dreapta mea doi caini se bateau pe o bucata de carne veche din gunoi. Peste o jumatate de ora, cand m-am intors pe acelasi drum am observat ca doar unul a biruit. Invingatorul a luat in gura bucata de carne si a fugit. Le locul crimei au ramas doar capul si coada cainelui care a fost invins…si mult sange.

foto + text: Andreea Floreanu, 12 ani

Azi

2011-01-23T16:06:00.002+02:00

La Mulţi Ani, Părinte Negoiţă!

2011-01-07T22:48:00.004+02:00

Fiecare vizită la părintele Negoiţă mă umple de încântare şi… energie. Cum poate bătrânelul firav, care bate suta de ani, să dăruiască şi altora din prea-plinul vieţii sale? Ţine de inteligenţă, de ascuţimea minţii cu care, mai an, îi disecam împreună pe Iliescu, Ceauşescu, …Hitler? Ţine de harul pe care puţini preoţi de astăzi îl mai au?

La Mulţi Ani, Părinte, încă puţin şi vă vizităm când atingeţi suta de ani!

yummy!!!

2011-01-05T21:25:00.001+02:00

Doi poliţişti constănţeni au fost audiaţi, miercuri, de către conducerea Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa, după ce, în noaptea de Revelion, soţiile s-au îmbrăcat cu cămăşile de la uniformele acestora şi s-au pozat împreună cu alte două prietene, iar fotografia a apărut pe internet.

"Se va face o analiză a comportamentului celor doi şi în funcţie de fapte se va lua o decizie, dacă trebuie sau nu să fie sancţionaţi", a precizat şeful IPJ Constanţa, comisarul-şef Dumitru Catană.(Mediafax)

cateva comentarii:

- ursu_gunoier - S-au distrat femeile ce e asa grav? Nu au iesit nici macar pe strada.

- Yony - Gata, au gasit criminalii. Ar trebui sa-i inchida pe viata iar pe femei sa le siluiasca, si-au batut jos de camasile albastre. Cata imbecilitate...

- rawwra - daca se pune o cioara pe uniforma aflata la uscat pe cine o sa mai sanctioneze? Cata prostie in tara asta!!!

- blandul ben - Eheee daca era EBA nu patea nimic. Ea s-a imbracat cu haina militara cu dezlegare de la taticu. Pentru ceilalti exista lege si nu au voie. Legea e pentru catei nu pentru dulai

- Vlad - SA FIE ARSI PE RUG! :)) S-a gasit problema, de aia merge tara prost ca s-au imbracat proastele alea de politiste in noaptea de revelion.

- apollodor - Mazare cand defila in tinute de nazist i-a zis cineva ceva? Asta sa fie ultima problema in tara asta de * ....

- gogu - Cand isi bateau joc de ei, imbracat in uniforme, in fata a mii de spectatori si telespectatori, cei de la Vacanta Mare, nu erau deranjati? Mare infractiune ca niste femei s-au pozat in camasi de politist!

amintire cu un căcat

2011-01-04T23:00:00.012+02:00

in primavara, la Bruxelles, in timp ce pregateam impreuna cu prietenii de la MNAR prezentarea Pastelui Ortodox in Parlamentul European, a trecut pe acolo si tribunul vc tudor, in drum spre cantina. o namila in costum alb, cu ridicolii lui ochelari de pitzipoanca la ochi.

noi vorbeam romaneste, pe mese erau cozonaci si oua rosii, pe bannere scria mare ce facem acolo. alti europarlamentari romani (si straini) s-au oprit, ne-au intrebat ce facem, ne-au zambit.

„Piticu' dracului", „Mă, prostule!", „Escrocule", „Îţi mut dinţii la ceafă", „Vită încălţată", „Te arunc în canal, hoţule!", "Boul asta cu nume de toaleta", „Handicapatu'", „Marş în mă-ta!", nu. Desi a trecut pe acolo si dupa ce si-a umflat maţu' gros.

Harţi (1788, 1789, 1791) unde apare Oraşul de Floci - pe una vedem chiar PÂRLITA

2010-12-09T15:08:00.008+02:00

Gura Ialomiţei în Dicţionarul Geografic al judeţului Ialomiţa, Ion Provianu, 1897

2010-12-09T14:15:00.007+02:00

Trei pagini

2010-12-09T14:04:00.004+02:00

Când preotul din Gura Ialomiţei mi-a dat pentru copiere monografia, neavând dosar, a pus paginile într-o Evanghelie, de asemenea veche.

Initial n-am priceput de ce era decupată prima pagină, după ce am citit m-am lamurit: "tipărită în zilele Majestatii Sale iubitorului de Hristos .............".

tare idioţi au mai fost comuniştii ăştia....

Monografia satului Gura Ialomiţei aşa cum se găseşte scrisă în lucrările memoriale ale bisericii - varianta 1

2010-12-09T13:37:00.007+02:00

Monografia satului Gura Ialomiţei aşa cum se găseşte scrisă în lucrările memoriale ale bisericii - varianta 2

2010-12-09T13:34:00.009+02:00

Monografia satului Gura Ialomiţei aşa cum se găseşte scrisă în lucrările memoriale ale bisericii - varianta 3

2010-12-09T13:19:00.004+02:00

Preotul Munteanu Iulian, începe istoricul comunei astfel:

…..deoarece nici unul din înaintaşii mei n-au scris nimic în legătură cu aşezarea locuitorilor în vatra de sat Gura Ialomiţei şi nici despre locuitorii ei, care au zidit două biserici, una din lemn la 1844 şi a doua la 1879 în comuna Gura Ialomiţei, ctitorii ale enoriaşilor, după ce îşi mai zidise o biserică în vatra de sat de la punctul Gura Ialomiţei la confluenţa Ialomiţei cu Dunărea, la Sătuc, şi de unde au adus materialul şi tot ce reprezintă iconografia bisericii, din care au zidit-o pe aceea de la 1844.

Cu aceste gânduri am început să scriu pagini anexate la Sfânta Evanghelie cu tot ce am putut culege de la cele păstrate memorial şi povestite de bătrânii satului, care la venirea mea ca preot (1 aprilie 1930) al parohiei Gura Ialomiţei, număra printre altele 6 veterani de la războiul din 1877, precum şi de pe unele documente pe care la păstrează biserica : ( Sf. Potir, înscripţia de pe Sf. Prostol de la biserica veche), inscripţiile de pe crucile presărate în raza comunei şi din cimitir.

Despre istoricul satului am mai scris şi în anul 1944 când am făcut un istoric al punctelor prin care străbate calea ferată Ţăndărei - Lunca-Dunării - Vadul-Oii.

Comuna Gura Ialomiţei se află situată în stepa de răsărit a ţării, în imediata apropiere a fostelor bălţi ale Dunării, care astăzi sunt indicate de fostele albii ale Jepcilor şi lacurilor Porcul, Căţinul lui Pun, Căţinul cu cruce, Japşa lui Geoglovan, Râzea etc, care nu mai acumulează apa în urma irigaţiilor făcute cu concursul locuitorilor din întreg raionul în anul 1949.

Terenul pe care este aşezată comuna este o pantă înclinată spre răsărit, adică spre malul Dunării, de unde începe şesul în perpendicular 8 Km la Dunăre.

La Nord 3 Km se află comuna Luciu, iar la 5 Km Nor-Est se află pădurea Chirana; această pădure este o părticică din codrul uriaş ce se întindea înainte de 1750, din malul stâng al Dunării unde se aflau aşezate comunele Giurgeni, Piua Petrii, Chioara, Vlădeni şi până în judeţul Teleorman, care codru se numea în limba turcă Deli-Orman adică Pădurea Nebună.

Bătrânii satului, în care remarc pe cei cu foarte bună memorie şi buni povestitori: Constantin Copilău, Dinu şi Tudorache Gioglovan şi Tudor Negrea care păstrează în memorie, de la părinţii lor, date şi evenimente cu prefaceri sociale, peripeţii întâmpinate cu ocazia inundaţiilor şi invaziilor turceşti, ale felului lor de muncă şi de viaţă, a celor ce exploatau bălţile cu bogăţiile lor de peşte, stuf şi nesfârşite păşuni şi apoi, după facerea digului care traversează balta de la E la V, executat de un oarecare arendaş al bălţilor ce se numea POPIA de unde şi denumirea digului POPIA care a deţinut ca arendaş moşia Gura Ialomiţei şi a întregului şes din Lunca Dunării despre care vom vorbi mai jos.

Întrebarea firească care se pune este : De unde şi ce origine au locuitorii din comuna Gura Ialomiţei?

Cercetând tot ce s-a scris şi din viu grai, despre aşezările care abundă ambele maluri ale râului Ialomiţa, până la confluenţa cu Dunărea, inclusiv monografia oraşului Călăraşi, şi a judeţului Ialomiţa, istoria ne relatează, ca şi faptele deţinute memorial, că la confluenţa Ialomiţei cu Dunărea, exista vechea cetate Cetatea de Floace sau Flociu prescurtat de documente.

Până în prezent nici un istoric nu a putut afirma cu precizie unde se află Cetatea de Floace. Bătrânii îşi amintesc că pe dealul Cârnei la 1500 m.l. aproximativ de la ieşirea din pădurea Chirana, unde şoseaua coteşte şi şerpuieşte pe sub poalele dealului, erau urme de case de piatră ruinate, unde se ascundeau în jurul lor şi aruncau cu pietre fiind copii cu vitele la păscut.

Consideraţiuni strategice ne face să credem că acolo a fost cetatea şi acest punct este în vorbirea curentă numit La Cetate, de altfel vechile cetăţi se aşezau pe dealuri şi numai în cazul când erau înconjurate de munţi, se aşezau în vale. Fragmentul de zid ce se află în apropierea de Piua Petrii este al unei mănăstiri, două pietre de mormânt aflate acolo spun cu litere Chirilice şi cu caracter slavon că acolo se află înmormântaţi călugări, deci acolo a fost mănăstire, aşa cum a afirmat şi Nicolae Iorga în anul 1935, când a vizitat aceste locuri. Cetatea se află la punctul mai puţin vestit, la circa 4 km S de comuna Gura Ialomiţei, pe botul de deal Cotul Cârnei. Că a fost acolo o dovedeşte o cruce monumentală cu o ornamentaţie şi de proporţia celor două crucii de la poalele dealului Patriarhiei din Bucureşti, care stă scris cu litere slavone: "În numele tatălui şi al Fiului şi al Sf. Duh Ridicatu-sa şi înfrumuseţatu-s-a această cinstită cruce în zilele şi spre cinstea lui Matei Basarab Voievod şi a soţiei sale Elena întru…… când preumblatu-s-a pe aici (descifrată de preotul Iulian Munteanu)

Crucea este datată din anul 1640".

Desigur crucea a fost ridicată în cinstea lui Matei Basarab şi a doamnei Elena, în amintirea vizitei lor la Cetate, care în vremea aceea era în floarea comerţului şi care cruce a fost detaşată de un fost primar pe nume Nicolescu care a ridicat (luat) crucea de la Cârna şi a adus-o pentru consideraţiuni personale pe moşia Gura Ialomiţei. A fost ridicată crucea de la marginea oraşului şi mai precis la răspântia de drumuri unde l-a întâmpinat diriguitorii cetăţii cu poporul pe Matei Basarab. Şi întradevăr la acest punct multă vreme se întretăia drumul ce venea din interiorul ţării către cetate, cu cel care ducea către oraşul Brăila. Matei Basarab a venit aici şi a vizitat Cetatea Flociu, aşezată aşa cum am spus pe dealul Cârna care purta numele de "Oraşul" fiindcă era singura cetate oraş mai vechi decât Brăila, pomenită încă din 1838 şi reconsiderată în secolul al XVIII-lea de Lucianic al Ungariei, cu ocazia unui privilegiu acordat Braşovenilor de a se deplasa aici pentru comercializarea lânii.

Temelia acestei cetăţi a fost complet distrusă de locuitorii din comuna Gura Ialomiţei, care au folosit materialul de temelie format din piatră şi întărită cu o priză din var cu nisip (o măcinătură de piatră), material care stă şi astăzi la temelia a circa 50-100 case. Materialul sau piatra de temelie a fost luată de cetăţenii cu foarte multe oseminte de oameni ce au fost înmormântaţi unul lîngă altul cu capul la zid, în perfectă ordine (verificat de preotul Iulian Munteanu).

Bauer, în "memoires historiches sure la valachie, avec un prospectus d'une atlase geografique et militaire de la derniere guerre entre la Russie, et la Porte Ottomane publicată la Frankfurt şi la Leiptzig în 1778. Între localităţile districtului Ialomiţei publica cu privire la locurile şi locuitorii de aici trei nume de sate printre care figurează şi "Oraşul" cu alte trei denumiri: Ghidiliţa şi Flămânda cu adaosul : ( Des Eglises ruinae situes l'une de l'aure sur, vis-à-vis de la Hîrşove, situe l'embourchere de Ialomiţa. Din revista Neamul Românesc a lui Nicolae Iorga ce apărea la Vălenii de Munte - 1931).

Locuitorii comunei Gura Ialomiţei trebuie să fie ai uneia din acele comuni sau chiar ai "Oraşului " vechi care au început să-şi ducă puţin asigurata lor existenţă, fugari când pe apă, când pe uscat, pe apă folosind movilele (popinele mică şi mare situate în apropierea satului ) ca puncte sigure pentru camuflarea familiilor şi a vitelor în timpul invaziilor foarte dese ale turcilor.

Retragerea şi liniştirea apelor în decurs de decenii I-a determinat mai ales din lipsa de apă să se aşeze cu case sau bordeie din materiale ce le ofereau bălţile, lemn de salcie, stuf, şi papură şi fiind puţini la număr, noua lor aşezare s-a numit Sătuc, nume care s-a permanentizat în timpul şederii lor acolo de "Sătucul " care era stabilit la confluenţa Ialomiţei cu Dunărea, de unde credem că s-a dat numele comunei Gura Ialomiţei de astăzi, formată desigur din oameni veniţi de la "Sătuc", goniţi în urma inundaţiilor şi credem că o bună parte din cei care mai rămăsese pe ruinele fostului "Oraş"

Cât timp or fi stat la Sătuc nu ştim dar din spusele bătrânilor, reiese că ei foloseau locul unde sunt aşezaţi astăzi, pentru depozitarea nutreţurilor şi unii chiar construise adăposturi pentru vite, pe care le plasau aici când inundaţiile erau prea mari.

Comuna mai are porecla şi de "Pârlita" pe motivul că din cauza neatenţiei, a luat foc nutreţurile şi adăposturile special amenajate de locuitori pentru vremurile de inundaţie, au ars în întregime şi restul câmpului care era împădurit cu scaieţi, cucută şi alte buruieni tipice locurilor sălbatice. Ei s-au aşezat din nou aici şi de data aceasta mai temeinic pe pârlitură şi de aici numele de "Pârlita", care aşezare va fi fost în anul 1802. Din anumite documente, crucii şi inscripţii de pe cruciile din cimitir se deduce că aşezarea a fost înainte de 1800 - sunt crucii din cimitir datate din 1781.

Din spusele unor bătrâni reiese că "Sătucul " aşezarea de la confluenţa Ialomiţei cu Dunărea ar fi purtat numele de Gura Ialomiţei şi cu acest nume a venit aici. Acolo, la "Sătuc", au avut o aşezare temeinică, potrivit spuselor bătrânilor, întrucât ei au avut biserică construită din lemn, fapt care este consemnat în inscripţiile de pe Sf. Potir, existent astăzi la biserica din comuna Gura Ialomiţei, care este datat cu următoarea inscripţie:

" Acest Sf. Potir este al bisericii Gura Ialomiţei moşia Sf. Spiridon" ceea ce dovedeşte că acolo la confluenţa Ialomiţei cu Dunărea ei aveau o aşezare temeinică, pe terenul moşiei Sf. Spiridon administrat de Epitropie.

Acest lucru ni-l dovedeşte şi icoanele transportate de acolo la noua aşezare unde şi-au construit biserica din lemn în anul 1844.

Ei, bătrânii satului îşi amintesc de câteva familii care s-au stabilit aici: Gioglovăneştii, Scăpăieştii, Copilăieştii, Lupăceştii, Berbeceştii, Bancu, Radu, Rîzea etc. amestecând bucuriile şi sprijinindu-se la vreme de prigoană din partea invadatorilor turci de peste Dunăre, îşi păşteau vitele în nesfârşitele bălţi din luncă, pescuiau în jepci şi câţine, strângeau şi recoltau stuf şi papură, pentru trebuinţele lor şi pentru vânzare pe care îl dau câmpenilor pe produse de panificaţie.

Prima cultură cerealieră fiind meiul, pe care îl cultivau numai în cantităţi strict necesare consumului lor şi la distanţe mari de aşezare, acolo unde erau poene naturale cu ierburi curate şi locuri fără scaieţi, sulfină, vorbură şi lipani care sunt ierburile specifice terenurilor virgine de stepă.

Locurile de unde munceau sau pescuiau, scăldaţi în soare, a primit numele: japşa lui Geoglovan, Căţinul lui Păun, japşa lui Rizea, etc. unde îşi instalau coteţele pentru pescuit.

Cotul Cârnei, movila Graurului, turcului şi Stejerului (Strejnicul) şi vadul Scicilor în partea de N a satului , unde veghează şi astăzi câteva crucii şi morminte pe care sunt inscripţii cu nume de oameni.

Toate acestea arată că locuitorii acestei comune sunt aici din vremurile îndepărtate cuprinzând locurile sau numele lor şi ocupaţiile lor şi cu întrebuinţările pe care văile, dealurile, jepcile, coturile, dâmburile şi movilele le ofereau . Noua aşezare datează deci între 1800 poate ceva mai înainte şi 1820.

La intrarea în cimitirul satului, la stânga, la circa 6 paşi, sunt două cruci, una mai mare este datată 1820, iar altele la 1 m, datată 1783. Vor mai fi şi altele probabil dar vremea le-a ros şi nu le putem descifra sau nu sunt datate.

Unii s-au aşezat pe panta unde sunt şi astăzi, iar alţii s-au aşezat în valea din partea de apus la 200 m de actuala clădire a şcolii, făcându-se acolo colibi de adăpost de unde valea are şi astăzi denumirea de Valea Colibilor, dar fiindcă nu aveau apă decât la mare dinstanţă, au părăsit valea şi s-au aşezat pe actuala vatră de sat.

Atât aşezarea la "Sătuc" cât şi noua aşezare se aflau cum am mai spus, mai sus pe terenul moşiei bisericii Sf. Spiridon din Bucureşti. Noua aşezare are după spusele bătrânilor cel puţin 6 generaţii, pe care le împletesc cu continuitatea religioasă de 3 preoţi până la data 1921, din care primul ar fi fost slujit la "Sătuc", iar cei doi moştenind din tată în fiu preoţia şi au slujit pe rând la biserica din lemn şi cea existentă astăzi. Ei se numeau Nedelcu preotul, şi Nicolae Nedelcu preotul, fraţi după spusele bătrânilor sau unchi şi nepot.

Generaţiile prime nu munceau prea mult, pentru că debandada fanariotismului driguită de stăpânirea turcă nu creea condiţii de stabilitate şi acumulare de bunuri. Cultivau mei pentru treburile casei, aveau în schimb vite din belşug, care se creşteau singure în întinderea bălţilor, care se întindeau de la marginea satului şi până la Dunăre.

Bătrânii păstrează în amintirea lor ceva din viaţa zbuciumată pe care o duceau din cauza invaziilor turceşti de peste Dunăre, care le luau agoniseala, le prădau casele, le luau fetele frumoase şi banii ce-I dobândeau din vânzarea vitelor, banii care aveau o circulaţie mai mare erau de obicei "lefţii" de aur şi "dinarii" greceşti şi alte monede de argint de pe vremea Austro-Ungariei.

O schimbarea a felului de viaţă n-a încetat să apară în urma venirii la cârma ţării a domnilor pământeni, care au stabilit relaţii de pace cu turcii şi ţările învecinate intrând uneori în legături comerciale.

Construirea digului de apărare contra inundaţiilor Luciu-Giurgeni, făcut de un oarecare POPIA, arendaş al moşiei, a schimbat înfăţişarea luncii. Terenul a fost defrişat de lesele de mărăcini, mărăcinişuri, stufărişuri, costrei şi alte ierburi de baltă şi dat culturilor cerealiere în special meiului, grâului, porumbului. Pe rând şesul dintre Dunăre şi coasta de deal a fost exploatată de diverşi arendaşi din care amintim pe Popia, Popa, Antoniu şi Caliava., greci de origine şi Vergote de origine greacă, care dau întreg terenul arabil în dijmă, iar pentru învoirea vitelor la păşune în luncă, executau lucrări de arături şi cu braţele aşa numite (resferturi), munci obligatorii, clăci, etc la care se adaugă şi alte zile de clacă după cum arendaşul poruncea.

Împropietărirea de la 1864 I-a găsit aici, au fost împropietăriţi atât în luncă cât şi în deal cu terenuri arabile, după posibilităţile de muncă în următoarele categorii: pălmaşi cu 2 boi, şi cu 4 boi (3 categorii). De acum ocupaţia se schimbă.

Coşcovata - centrul bălţii, cea mai joasă depresiune şi jepşile pe care odinioară bălteau apele şi nesfârşitele păduri de stuf unde ei pescuiau, devin terenuri arabile iar, locuitorii devin agricultori. Bineînţeles că nu şi-au neglijat vechea îndeletnicire de pescari.

Prin muncă cinstită au biruit vitregia timpului păstrându-şi datinile şi obiceiurile strămoşeşti, unite în fiorul dragostei de ţară, construind şi refăcîndu-şi gospodăriile până la primul război mondial, care pentru locuitorii din comuna Gura Ialomiţei, a fost cea mai mare nenorocire mai ales în prima perioadă a războiului când frontul de Sud a fost rupt şi retragerea trupelor din Dobrogea, s-a făcut prin punctul de trecere de peste Dunăre "Vadul Oii", contribuind în mare măsură la invazia (turcilor ) trupelor cotropitoare, care, după spusele bătrânilor ce se mai aflau în sat în timpul acela, "toată lumea era inundată de fesuri roşii"(trupele turceşti), satul a fost prădat, o parte din agonisire şi gospodăriile au fost arse, vaietele femeilor rămase nu mai conteneau mai ales în timpul nopţii, care devenise cu adevărat apocaliptice.

Urmări ale războiului au fost: sărăcia, bolile, şi mai ales tifosul care a secerat multe vieţi.

Întorşi din război puţini la număr, nesprijiniţi de nimeni, locuitorii şi-au refăcut gospodăriile din materialele cele ofereau lunca şi bălţile până în anul 1921-1922, când s-a făcut împropietărirea pe moşiile din imediata apropiere a comunei (Epitropia) primindu-şi ca răsplată câte 5 ha teren arabil.

Localnicii, a căror ocupaţie era plugăritul, le-au muncit personal şi s-au bucurat o perioadă de timpuri înfloritoare şi de pace, au început să-şi valorifice produsele la târguri din centre şi oraşe, unii lăsându-se ademeniţi de pofta de îmbogăţire (cumpărând pământ de la cei ce părăsiseră pentru diferite funcţii la oraşe, alţii acumulau pământ pentru a avea ce să muncească ei şi cei ai casei. Altă parte pentru a-şi asigura capitalul îl investeau în pământ exploatând munca altora.

Regimul imediat după războiul mondial, nu numai că tolerau cazurile de acumulare de pământuri, dar încurajau pe marii proprietari, înlesnindu-le cumpărări forţate şi chiar acaparări de la cei nevoiaşi.

Societatea astfel creeată împărţea poporul în : favoriţi şi asupriţi, care erau totdeauna din cei săraci. În urma împroprietăririi în lunca comunei Gura Ialomiţei, a rămas ca proprietate de stat o mare parte din pământ care erau administrat de Oficiul Naţional al Colonizărilor. Peste 200 ha au fost exploatate de câteva familii din comuna Gura Ialomiţei cu concursul Ocolului Agricol Ţăndărei.

Un alt eveniment de remarcat în viaţa comunei este formarea centrului de colonizare Gura Ialomiţei, cu noi proprietari de terenuri din luncă, care era proprietatea O.N.A.C., aici au fost aduşi şi împroprietăriţi cu câte 5 ha teren arabil şi vatra de casă cetăţeni din diferite regiuni ale ţării - Drideni, judeţul Ilfov, Poseşteni şi alte sate de la poalele Buzăului, formând noul sat Colonişti - Gura Ialomiţei. Locuitorii care până la regimul nostru democrat popular au dus o viaţă de cruntă exploatare, aici devenind un adevărat centru de recrutare a argaţilor, servitorilor bărbaţi, tineri, femei şi bătrâni.

În anul 1939 apare un alt eveniment de reţinut pentru comuna Gura Ialomiţei şi anume calea ferată Ţăndărei - Vadul Oii, tangenţial atingând şi comuna Gura Ialomiţei în partea de sud cu circa 1 km. Lucrările de terasament s-au făcut manual la care s-a adăugat o bună parte din rezervele armatei.

Ultimul eveniment care merită să fie înserat în paginile acestei monografii, este marea inundaţie în anul 1942 când apele Dunării au ajuns până la marginea satului, înnecând şi distrugând întreaga recoltă din luncă, împreună cu izlazurile, care au stat sub apă aproape 3 luni, fiind şi aceasta o plagă de neuitat pentru populaţia din comuna Gura Ialomiţei.

Făcând un salt peste timp în anul 1989 şi satul Gura Ialomiţei este atins de Revoluţia Populară, făcând posibil ca întreg pământul satului să fie înapoiat ţăranilor care până atunci era sub proprietatea satului.

Deasemeni începând din anul 1990 unul din fiii familiei Irimia vine în sat şi cultivă 1 ha de gogoşari făcând posibil ca pentru familia sa să obţină un venit bănesc nemaiîntâlnit până la acea dată.

De atunci an de an, numărul ha s-a mărit atât de mult încât în anul 2005 s-a ajuns să se cultive cca 300 ha, după care cetăţenii satului să – şi asigure venitul traiului de pe o zi pe alta.

O altă plagă căzută pe spatele acestor oameni cade în vara anului 2004 când într-o noapte de august o ploaie torenţială însoţită de grindină reuşeşte să distrugă o mare parte din culturile de zarzavat ale cetăţenilor făcând astfel un mare gol pe câmp şi în sufletul acestor minunaţi oameni ai acestui sat.

În anul 2005 cetăţenii din satul Gura Ialomiţei se confruntă din nou cu o problemă gravă din punctul lor de vedere şi anume aceea că în luna mai află că nu vor mai primi apă pe canalul D-1 ce le asigura apa pentru culturile de zarzavat. A fost nevoie de foarte multe intervenţii de la primărie până la prefectură pentru ca într-un târziu aceşti oameni să primească într-un târziu apă pe canal.

Din punct de vedere administrativ în această comună a fost Primărie din anul 1889, sau poate mai de mult, lucru pe care nu-l pot cunoaşte decât după actele existente în arhivele, care a durat până în anul 1908, când a fost mutată întreaga arhivă la Primăria comunei Luciu şi a durat până în anul 1926, când din nou a fost mutată la comuna Gura Ialomiţei. ………

Această monografie a comunei gura Ialomiţei a întocmit-o preotul satului Munteanu Iulian şi copiată de Dima Mirela pe data de 27 - 28 august 1993 apoi tehnoredactată de mine Iordache Neagu, azi 27 iulie 2003 .

ps: fiind gata tehnoredactata, aceasta este varianta publicata in revista Helis in 2006.

Luna Gura Ialomiţei

2010-12-08T12:49:00.000+02:00

Pentru ca tot strang de vreo 2 ani tot ce gasesc despre Gura Ialomitei, m-am hotarat sa dedic aceasta luna decembrie satului in care m-am nascut - n-o fi mai frumos ca alte sate, nu or fi oamenii mai breji, dar il am inscris in codul genetic si vibreaza ceva in mine de cate ori ajung acolo.

Azi va arat cele doua monumente ale eroilor din sat- unul pentru cinstirea celor cazuti in primul razboi mondial (nu stiu cand e ridicat) si al doilea, ridicat in 2008 in memoria celor morti in al doilea razboi mondial. Pe primul se afla si numele strabunicului meu, Dumitru Bicu (imediat dupa razboi a murit de tifos si strabunica, si uite asa a ramas tataia orfan la 8 ani).

Ruinen der Stadt Flost

2010-11-26T00:44:00.016+02:00

mc sonnar 2.8/180 carl zeiss jena - ddr

2010-11-25T16:23:00.005+02:00

3 poze facute in hambar cu ciobul lui mario - 2 kile jumate'.

p.s.: manual focus sucks!

Sfârşitul lumii: curcubeu în Noiembrie

2010-11-23T17:53:00.001+02:00

Ţara ciorilor stăpâne

2010-11-19T13:44:00.008+02:00

Trăim (ni se pare, de fapt vegetăm) în ţara în care, cândva, ţiganul care ridica privirea din pământ era biciuit până sângera. În ţara care, cândva, a dat un Vlad Ţepeş, pe vremea căruia puteai lăsa o pungă de galbeni în drum şi peste o săptămână o găseai tot acolo. Nu mai dau exemple, că sunt puţine şi-mi amplifică scârba de ce am ajuns sub Iliescu/Băsescu (până şi pe vremea împuşcatului era mai bine): îţi dau garoii în cap ziua pe stradă şi poliţia păzeşte bulevardul să nu parchezi oblic. Te bate ţiganul şi poliţistul te îndeamnă să vă împăcaţi. Îţi fură telefonul, îi dai poliţistului captura video cu hoţul punând mâna pe telefon, şi el te muştruluieşte că de ce l-ai lăsat pe bancă. Te sufocă gazele de eşapament ale raghilei cu numere de Bulgaria şi poliţistul te opreşte ca l-ai depăşit cu 70 la oră, la cinşpe metri de indicatorul de intrare în localitate (nu-i aşa, domnu' Staicu de la Ţăndărei?) - pe ăla cu furnalul la cur nu-l opreşte. Ţie ţi se spune "proxenetul", deşi încă nu ai fost judecat (vezi Tera) şi asasinul nu-ştiu-cărui interlop e numit "presupusul asasin", deşi a recunoscut demult. Te scuipă cioara şi-ţi arată ce are sub fustă şi comunitarul nu e nicaieri. Niciodata nu-i găseşti când ai nevoie de ei, în rest colcăie de poliţişti peste tot.

Nişte fete au fost claxonate şi măscărite de câţiva (4) magraoni, că aşa a vrut muschii lor să se distreze. Au sunat şi aşteptat poliţia comunitară, cât să fi avut ciorile timp să le şi tranşeze, să le şi vândă la măcelărie şi să si bea berea de după. Mie mi-a luat 3 minute din clipa în care am aflat

- i-am căutat / găsit / pozat. Ce căcat să facă presa mai mult?

El Zorab de la câmpie sau Recviem pentru caii pe care nu-i lăsaţi să moară

2010-11-19T11:00:00.006+02:00

Plângea nenea de la Poliţia Animalelor, de ziceai că-i fecioară în noaptea nunţii (Politia Animalelor? Ce naiba mai e şi asta şi ce autoritate are, dacă şeful ei izbucneşte în lacrimi de neputinţă?).

audio POLITIA ANIMALELOR

Haidamacii patronului nu terminaseră de incinerat cadavrele cailor morţi şi autoritaţile, cu chiu-cu-vai, cu îmbranceli şi strigături, au reuşit să se strecoare pe poarta CAP-ului. Cred că dacă nu erau atâtea televiziuni acolo, vajnicul subprefect Gigi Muschi o şi lua pe coajă, ca şi poliţiştii care-l însoţeau - cam la asta se rezumă "autoritatea" autoritaţilor de provincie versus tupeul unor şmecheri, care ştiu că au în spate alţi şmecheri, care la rândul lor sunt susţinuţi de alţi şmecheri, şi tot aşa, până în vârful vîrfului unei ţări aproape scăpate de sub control. Aş zice că se cheamă disoluţia autorităţii - şi totul pentru niste gloabe. Niste gloabe pur sange, totuşi, pentru care cineva o să plătească un purcoi de bani, cu condiţia să fie moarte - pariez că o societate de asigurari straină, cu administratori români care au găsit o nişă de produs bani din schilodirea altădată falnicilor El-Zorabi?

arta curului. la propriu

2010-11-17T11:10:00.005+02:00

treceam prin holul centrului cultural si mi-a alunecat ochiul in sala de expozitii, unde se agatau tablouri pe pereti: salonul de toamna al uniunii artistilor plastici ialomita. drept in fata usii, mare maaare, chestia asta care parea un pui congelat. m-am apropiat intrigat si gata, am priceput ca-i altceva. nu va zic cine-i vizionarul artist, veniti la vernisaj joi la ora 13.

ma muşcă lumea de cur, deci exist

2010-11-16T22:55:00.006+02:00

m-a avertizat panait ca m-a facut o profa de romana de rusinica pe facebook:

Loredana Alina Stan faceţi-i trafic că e supărat şi poate îi spune cineva că verbul a merita nu e reflexiv:
http://www.guraialomitei.com/gura-ialomitei/pentru-ce-ma-agit/

Pentru ce mă agit?

www.guraialomitei.com

Aura Poterasu Gata, i-am facut trafic, pentru ca "se merita"!
Yesterday at 21:26
Loredana Alina Stan iti multumesc in numele sau.Nu prea merita sa i facem trafic, deoarece nu stie sa articuleze nici numele Colegiului nostru. Cam multe greseli, totusi pentru supararea domniei sale.
Yesterday at 21:30

m-a pufnit rasul. pai, doamna profesoara, pe ce planeta traiesti? suntem in tara in care "ori suntem golani, ori nu mai suntem" face cariera media si matale ma demasti pentru superuzuala expresie "nu se merita"?

mai apoi: "nu stie sa articuleze numele colegiului nostru"... haida-de! ca daca-l puneai pe Mihai Viteazul sa se semneze, scria articulat!

intre noi fie vorba, daca binevoia Maria Voastra sa dea o cautare pe guraialomitei dupa "viteazul", ar fi vazut ca s-a gresit o data sau de doua ori in 2 ani - asta ca o scuza mica.... si la un search pe google gasim 474.000 "viteazul" si 901.000 "viteazu", asta ca o scuza mare.

da' las' ca si matale dai gherle pe blog - ia sa vedem ce e de corectat si ce nota da profesoara loredana alina stan bloggeritzei mirabilissemper:

"Bogdan uitase parcă de lipsa de afecţiune şi rememora cu iubita sa cadoul de la un prieten de-al său: o cutie imensă în care se găseau multe alte cutii din ce în ce mai mici care conţineau doar una bucată minunată suzetă. Ce râsete şi agitaţie când Bogdan i-a vârât fetei suzeta la locul destinat. Binenţeles cei doi tineri şi-au deschis telefoanele ca să vadă încă o dată pozele, martore le dezmăţului colectiv. Parcă erau nişte bătrânei care îşi hrăneau singurătatea cu amintiri. În realitate, nu erau decât puţini obosiţi. Bodgan avea chef de o nebunatică partidă de amor, iar Mirandolina se gândea cu tristeţe că peste puţin timp începea şcoala."

gramatica sa si-o corecteze singura, ca se pricepe mai bine, dar ce nota dau eu productiei literare de mai sus? doamna, nu aveti noroc: dupa "ma numesc rosu", nu stiu ce m-ar mai putea impresiona in viitorul apropiat...

later edit: daca tot ne-am imprietenit, poate ma scoateti din ceatza postarii de mai jos.

declasa-o-ai pe mă-ta!

2010-11-14T20:29:00.005+02:00

cand un bou isi pune ceva in cap, nu-l mai scoti din ale lui. bunaoara boul oprescu, care vrea sa faca bulivar mare si nu se incurca el de cateva case monument istoric, drept pentru care, printr-un ordin de ministru, acestea au fost declasate - de parca valoarea unei cladiri sta in varful pixului fiecarui ministru, din multii ce se perinda in fruntea ca$$cavalului.

intr-o buna zi o sa declasam dracului romania si cu asta basta.

ps: nu eram prea convins ca declasa-o-ai se scrie asa, deci am cautat pe google. m-am linistit, altii sunt mult mai prosti decat mine.

Şi interlopii lăcrimează, nu-i aşa?

2010-11-12T17:46:00.002+02:00

Das ist eine Hummer. Rectific, de data asta în engleză, că nu ştiu suficientă nemţească: this WAS a Hummer. A lu’ interlopu’ Calu, spun băieţii mai informaţi ca mine. Şi cică nu s-a “autoaprins” de la instalaţia electrică, ci de la mâna concurenţei pe piaţa muncii interlopeşti, ca să zic aşa…

Stenograma mea

2010-11-11T16:36:00.002+02:00

“EU: Tera, ce faci, maestre?

TERA: oooo, ce face Gura Ialomiţei?… Nu m-ai sunat demult… Ia zi, cu ce te ajut?

EU: salvează-mă, frate… am o chestie babană şi-mi trebuie nişte fete de-ale tale…

TERA: când, omule?

EU: pe 17, Terică, mă arde buza… vin şefii ăia mari şi trebuie să iasă bine, înţelegi tu…

TERA: aoleo, de pe 16 până pe 18 plec cu ele undeva… nush cum să te rezolv…

EU: hai, man, vreo 4-5 fete, acolo… îmbrăcate sumar, nu chiar la costum de baie, da’ p-acolo…

TERA: ştiu eu… nişte puştoaice de liceu sunt bune?

EU: hmmm…. au ceva carne pe ele? că fotomodelesele astea sunt numa’ piele şi os – şi dacă-s şi mici, nu-s bune de nimic. n-auzi că le vreau despuiate?

TERA: da, mă, sunt de-a 11-a şi a 12-a… …

EU: bine, man, trimite-le pe 17 la ora 9 la mine. Da’, mah, nu-ţi dau bani. Vedem noi cum ne păcim după aia.

TERA: bine, omule, vedem noi cum facem altădată, o promovare, ceva… să mă suni pe 17 să-mi spui dacă eşti mulţumit de fete.

EU: gata, bre, săru’ mâna, pa!

TERA: pa.”

Aşa ar putea arăta stenograma discuţiei telefonice dintre mine şi Tera din 2005, când m-a ajutat să pun în scenă sărbatorirea zilei Radio Campus – să ne înţelegem bine, fetele s-au desfaşurat pe scena din Piaţa Revoluţiei, în anul ăla când scenografia a presupus o remorcă de nisip (descărcată la lopată de subsemnatul), măsuţe, umbreluţe şi colace.

Ce vreau să spun e că stenogramele discuţiilor lui Tera cu Negoiţă par (tare) incriminatoare, dar nu obligatoriu ticăloase. Atâta timp cât discuţia nu este explicită cap-coadă, aşa cum ne-am antrenat citind dialogul Dorin Cocoş – Bogdan Chirieac, interpretarile pot fi diverse. Şi dacă eu şi restul spectatorilor acestui bâlci ne putem da cu părerea cât vrem, nu asta ar trebui să facă şi procurorii, care, dacă nu ar fi fost vorba despre politicianul Negoiţă, nu ar fi dat nimic în presă.

ps1 – da, mă cunosc cu Tera, suntem amici şi nu am de ce să mă dezic de el – în continuare nu cred că le-a împins el pe domniţele alea să aleagă nobila meserie. Sute de alte fete trecute prin agenţia Star Models sunt susceptibile acum de prostituţie – dar ce ne pasă, nu-i aşa?

ps2 – pentru retardaţii care înteleg mai greu: dialogul de mai sus este 100% imaginar.

"Priviţi unde-şi află odihnă şi loc mistreţul cu colţi de argint, din poveste..."

2010-11-05T09:39:00.002+02:00

"Păunescu a fost ca un fenomen natural, cum este o furtună sau o ploaie sau un cutremur. Un mare talent care şi-a subminat propriul talent prin viaţa sa ieşită din comun. A fost primul scriitor care s-a certat cu Nicolae Ceauşescu". Mircea Dinescu la Realitatea TV.

Ieri, moartea bardului fiind chestie de minute-ore, eram necruţător: "şi nemernicii mor cateodata" îmi urla un titlu prin creieri. Eram Sfantul Petru la Poarta Raiului, hotărât să-l trimit în audienţa la Talpa Iadului, când va veni sorocul. Nu ştiam decât: ăla care l-a lins pe Ceauşescu, ăla care a ţinut Cenaclul Flacăra, ăla care şi după revoluţie a fost tot de partea răului (Iliescu & co). L-am urât un pic, l-am ţinut pe lista ălora vinovaţi de starea jalnică a ţării.

Şi acum tot acolo e, dar... mort fiind, nu mai văd decât mâna de ţărână, pieptănul de aluminiu şi oasele galben-maronii ale străbunicii, dezgropată după vreo 80 de ani de odihnă în cimitirul din Gura Ialomiţei.

Buni, răi, asta rămâne din noi. Odihnească-se în pace...

Din sertar: love is in the air

2010-10-25T23:23:00.007+03:00

eram în autobuzul care ne ducea la aeroport şi zice nea fănică buturugă: ia uite, mah, ale dracului! eu doar am oftat...

acilişa eram în uşă la magazinul agress, în centrul slobozicăi. n-am oftat eu, ofta jegosul ala.

Moartea unui excentric

2010-10-17T00:07:00.004+03:00

Incep cu o scurta poveste: cu ani in urma, am primit la radio (care se afla in Centrul Cultural Ionel Perlea) o scrisoare de la o institutie din tara, care incepea cam asa: “in atentia domnului director Ionel Perlea”…

Cam atat de cunoscut este pentru unii “cel mai cunoscut ialomitean” – citat aproape exact din orice oficialitate judeteana ai intreba.

Viata a dat firescul peste cap si a facut din excentricul miliardar BRANDUL NUMARUL 1 AL JUDETULUI. Ilie Alexandru a fost primul roman care a trait visul american, aici acasa. A fost poate primul miliardar al tarii (in orice caz, primul care a facut parada cu bogatia lui), si probabil tot primul care si-a spulberat banetul; a avut intr-o viata cat n-am putea avea noi astilalti in 10. Sa enumar? Mertane, gipane, herghelie de cai, femei fara numar. Pe care punea ochii, o avea, nu si-a refuzat nicio placere (cel putin asa era legenda). A facut, probabil, tot ce i-a trecut prin cap: ferma Ewingilor, turnul Eiffel. Cui mai putea sa-i treaca prin cap asa ceva?

A fost om de afaceri sau afacerist? As zice ca mai degraba JR decat Bobby…

A fost un vizionar? Cu siguranta.

Afemeiat? Cam da, dar are curaj vreunul sa ridice piatra?

Filantrop? A fost. Vedeta? Cu certitudine, pe vremea cand astia de acum nici nu stiau ce e aia.

Pana la urma a fost demon sau inger? Probabil cate putin din amandoua, insa ce ar fi viata fara soare, fara nori?

A explodat dupa revolutie, a ars si s-a stins ca o artificie. Dumnezeu sa-l odihneasca!

K K3 - pentru doamne si domniţe

2010-10-16T16:54:00.003+03:00

burta lu' ăla de 2,15 metri.

K K2 - pentru gladiatori

2010-10-16T16:48:00.011+03:00

am testat ciobul sigma 70-300 şi mi-au ieşit nişte reclame la: perne moi, pd-l, la costa, borsec, ojă...

K1 - pentru sport

2010-10-16T16:45:00.005+03:00

din 200 de poze făcute la gala k1 de aseară le-am reţinut pe astea două.

Niţică distracţie

2010-10-14T12:32:00.008+03:00

văd la Brăduţ pe blog nişte poze amuzante - ia să scot şi eu de la naftalină câteva...

later edit: acum pricep, de fapt prima şi a treia sunt triste.

De ce iubim fotbalul?

2010-10-12T16:02:00.006+03:00

Cam asta îmi venea să-l întreb pe micul Platini.

Sigur, m-a enervat din start ideea că e, probabil, singurul scriitor RO citit de Băse, dar pare un tip de treabă. Si dacă nu mi-a plăcut "de ce...", o să încerc altceva; poate ..."levantul"?

Cărtărescu sucks

2010-10-12T11:55:00.008+03:00

Când am citit "oraşul şi câinii" habar n-aveam de Llosa. M-a uns la ficaţi (adică mi-a plăcut, mah!), că pot şi acum s-o povestesc - după vreo 17 ani.

Pentru că toată lumea lăuda "de ce iubim femeile", am citit-o şi eu, ca omu'... da' numai până la jumate, nu m-a atins cu nimic.

Cobor la bibliotecă, e Cărtărescu la noi. Pun poze mai tarziu.

plm si smf

2010-10-08T23:09:00.005+03:00

pe masura ce citeam, nu pricepeam nimic. scatiu si babusca erau, nu era in schimb actiunea pe care o stiam eu. wtf s-a intamplat?

ce sa se intample, decat ca nu e cartea mea. dai cautari pe google, vreo zece pagini, pana am deslusit misterul: filmul "aventurile lui babusca" e facut dupa cartea "ostrovul lupilor" din 1969 si cartea pe care o caut eu se numeste, cum altfel, "Extraordinarele peripetii ale lui Scatiu si ale prietenului sau Babusca". si e scrisa in 1974. si ca sa ma intepe inima si mai tare, a fost de vanzare pe okazii in luna iulie, cu 7 lei (da, saptamanal dau search pe okazii dupa cuvintele "scatiu" si "babusca", de vreo 5-6 ani incoace)...

sa mai spun ca "ostrovul lupilor" mi s-a parut de kk?

Prima carte, ultima carte

2010-10-07T16:44:00.006+03:00

V-ati rascolit vreodata memoria in cautarea primei carti citite, ever? Eu nu am stiut niciodata cum se numeste, desi o aveam pe creier de la primul la ultimul rand. Nu am stiut, pentru ca... nu avea coperti, pentru ca eram prea mic sa dau importanta acestui fapt si pentru ca, pur si simplu, mi se parea normal si firesc sa se numeasca Scatiul si Babusca, sau Extraordinarele peripetii ale Scatiului si ale prietenului sau Babusca. Am citit-o si recitit-o de zeci de ori la vremea aia, si daca nu o pierdeam, cumva, nu stiu cum, ar fi ramas pana la urma in cateva foi roase - v-am spus ca oricum nu avea coperti - cred ca nici primul capitol.

Cestiunea e ca am cautat-o ani de zile, ma invatasera vanzatorii de carti de la universitate si tot de la ei am aflat ca e scrisa de Petre Luscalov, dupa ce altii ma indusesera in eroare ca Mircea Santimbreanu. Invariabil cautarea se lega de numele Scatiul si Babusca, cred ca de-aia nu am avut noroc, de nu o vazuse nimeni - pana in urma cu cateva luni cand m-am hotarat sa aprofundez cautarea pe Google inarmat cu informatiile de pana atunci: Scatiul, Babusca, Petre Luscalov. In fine, link-urile m-au dus la filmul Scatiul si Babusca (pe care nu l-am vazut niciodata) unde am aflat ca e facut dupa Ostrovul Lupilor, etc. etc - acum macar stiam ce carte caut, numai ca, luni de zile, nu am gasit-o nicicum de cumparat, pe niciun site.

Luni am gasit pe okazii.ro, si nu unul, ci doua exemplare - le-am cumparat instant pe amandoua, ca sa fiu sigur. Ieri a venit una din ele (culmea-culmilor, expediata din Slobozia!!! desteptii de la anticariatul care a vandut cartea nu au vrut sa ma duc la ei sa mi-o dea, au insistat sa o trimita prin posta) si azi, dragii mei, citesc iarasi despre minunatele aventuri ale Scatiului si ale prietenului sau Babusca...

La Miloşeşti

2010-09-29T22:43:00.004+03:00

o poză neexploatată la vremea ei...

Un tăntălău

2010-09-29T22:19:00.004+03:00

Dl. Panait, posesor de Nikon D80 cu fo sutădouăjdemii de cadre trase, presimţind prea curânda sucombare a raghilei, a pohtit la unul din cele două D50-uri pe care le stăpânesc.

I-am dat unul de probă.

Ce credeţi ca-mi spune marţafoiul?

- Băi Florică, nu-l iau, mah, că sună ciudat când fac poze.

TZĂRANE, să vezi cât de ciudat sună Canon-urile...

UPDATE DE DIMINEAŢĂ (erată):

panait adrian: mah, tu esti dus cu capul...

panait adrian: ce plm ai cu mine..

panait adrian: ???

panait adrian: uite cum facem..

panait adrian: tu dai o erata pe blogul tau de cacao in care spui ca vrei sa/i vinzi lui panait o raghila de camera, reparata si rasreparata

panait adrian: iar eu ti/o cumpar cind o sa ma bani cu lozul jos..

panait adrian: ce zici?

panait adrian: in alta ordine de idei...

panait adrian: blogul tau transmite o stare de spirit ciudata..

florinfloreanu: mah, da' voi chiar nu aveti ce face cu noaptea in cap decat sa intrati pe bloguri?

panait adrian: pari un cetatean activ, dornic sa schimbe lumea...

panait adrian: dar, din pacate, fara sa faci altceva decat sa dai din gura..

panait adrian: fapte, puiule, nu vorbe..

florinfloreanu: bine ca rastorni tu guverne

panait adrian: CATEGORIC AM ALTCEVA MAI BUN DE FACUT!

panait adrian: DAR AM FOST SUNAT DE DIMINEATA!

panait adrian: SEMN CA BLOGUL TAU ESTE VIZITAT!

panait adrian: AR TREBUI SA TE BUCURI!