Proteste Slobozia, ziua 4

Strigau protestatarii din toti rărunchii şi nimeni primprejur să-i vadă. Nu că s-ar fi aşteptat să iasă Teculescu la balcon, dar dispăruse şi presa – picior de ziarist nu se vedea, deşi în primele zile se certau pentru cel mai bun loc de pozat. Vreo jumătate de oră au urlat la stele…

Estimp, povestitorul nostru se găsea la Palat. Înlăuntru, carevasăzică, unde-l convocase Vodă, ca şi pe ceilalţi scribi.

O oră să fi durat aşteptarea? O jumătate, doar? Povestitorul nu mai ţine minte, cert e că Voda, aflat la sfat de taină cu boierii, i-a pus pe scribi în stand-by, deşi îi chemase la 3 jumate.

Vodă şi Vodulică, protejaţi de flăcările violet din cravate

Ce am aflat, deşi scandările de afară nu mă lăsau să mă concentrez?

- că la protestul de sâmbătă prefectul nu a fost în oraş, la cel de duminică abia ajunsese, iar pe cel de luni l-a privit de după perdelele biroului;

- cu toate astea, ştie că protestatarii au primit bani şi tării după prestaţia de luni. Măcar o parte dintre ei – dacă nu aţi băut nimic, să ştiţi că aţi fost traşi în ţeapă;

- cine-s ţeparii? Organizatorii “spontanelor”, useliştii;

- de ce nu coboară să vorbească cu ăia care urlă în vânt? Pentru că protestul nu e autorizat şi nu are ce discuta cu ei până nu intră în legalitate. Adică mâine.

Scribii l-au rugat să primească reprezentanţii robilor din piaţă. Nu, că nu-i protestul legal. L-au rugat să iasă afară, să vorbească cu ei. Nu, că-l huiduie lumea.

geamul uşii Prefecturii are urgentă nevoie de Ajax

Până la urmă a ieşit. A avut dreptate, l-au huiduit. A intrat repede înapoi. Ruşinică, bre, urlacilor! Păi, pentru cine strigaţi “ieşi afară, panseluţă extraordinară”?

Acest text este un pamflet. Orice asemănare cu ce s-a petrecut azi, e întâmplătoare.