miercuri, 29 septembrie 2010

La Miloşeşti
















o poză neexploatată la vremea ei...

Un tăntălău

Dl. Panait, posesor de Nikon D80 cu fo sutădouăjdemii de cadre trase, presimţind prea curânda sucombare a raghilei, a pohtit la unul din cele două D50-uri pe care le stăpânesc.
I-am dat unul de probă.
Ce credeţi ca-mi spune marţafoiul?
- Băi Florică, nu-l iau, mah, că sună ciudat când fac poze.

TZĂRANE, să vezi cât de ciudat sună Canon-urile...

UPDATE DE DIMINEAŢĂ (erată):
panait adrian: mah, tu esti dus cu capul...
panait adrian: ce plm ai cu mine..
panait adrian: ???
panait adrian: uite cum facem..
panait adrian: tu dai o erata pe blogul tau de cacao in care spui ca vrei sa/i vinzi lui panait o raghila de camera, reparata si rasreparata
panait adrian: iar eu ti/o cumpar cind o sa ma bani cu lozul jos..
panait adrian: ce zici?
panait adrian: in alta ordine de idei...
panait adrian: blogul tau transmite o stare de spirit ciudata..
florinfloreanu: mah, da' voi chiar nu aveti ce face cu noaptea in cap decat sa intrati pe bloguri?
panait adrian: pari un cetatean activ, dornic sa schimbe lumea...
panait adrian: dar, din pacate, fara sa faci altceva decat sa dai din gura..
panait adrian: fapte, puiule, nu vorbe..
florinfloreanu: bine ca rastorni tu guverne
panait adrian: CATEGORIC AM ALTCEVA MAI BUN DE FACUT!
panait adrian: DAR AM FOST SUNAT DE DIMINEATA!
panait adrian: SEMN CA BLOGUL TAU ESTE VIZITAT!


panait adrian: AR TREBUI SA TE BUCURI!

2008

luni, 27 septembrie 2010

Furnicile de sub talpa lui Băse

ce-au-facut-astia-din-tara

Cine dracu’ a auzit în ţara asta de “demisia de onoare”? Aşa, ca despre o chestie normală într-o ţară civilizată, da; dar nu România e ţara aia. Daţi-mi un exemplu dacă aveti ştiinţă despre vreun demisionar de onoare dintr-o functie publică.


Şi uite că s-au trezit 4-5 deştepţi dintr-un foc, pentru o ruşine comună – că manifestaţia poliţiştilor din faţa cotrocenilor nu a fost tocmai în regula: Şefii Jandarmeriei, DGIPI, şi Departamentului de Ordine şi Siguranţă Publică, başca buldogul Blaga (la care, zău, nu m-aş fi aşteptat).

Nu pot decât să-mi imaginez căt e caracatiţa de mare dacă au fost siliţi sa facă asta – sincer, nu stiu câţi paşi or mai fi până la dictatură, dar mie nu prea-mi miroase a bine.

luni, 13 septembrie 2010

Bentley nu-i pentru căţei

draga Gogule,
aud ca decretezi despre presa: foarte bine ca a venit criza, coruptii naibii. Nu va mai saturati de minciunile si santajele pe care le scrieti si spuneti toata ziua la televizor. Uite, ala are bentley si avion si zice ca e cel mai sarac patron de televiziune. Santajistii dracului, de-abia va mai rareste!
Gogule, ca teorie o fi frumos, numai ca:
- cu bentleyu' se plimba patronul, nu ziaristul;
- fara slujba ramane ziaristul, nu patronul - mii de ziaristi au fost pusi pe liber in ultimul an;
- daca tu esti un afacerist sau politician oarecare CU BUBE IN CAP si ai de dat bani la 20 de ziare (1. pentru reclama sau 2. cedand unui santaj), pe care le tai de pe lista cand te pocneste criza? pe alea care te santajeaza sau pe cele unde faceai reclama? Iti pot raspunde eu, ca sunt din bransa, dar banuiesti adevarul, nu?
Ca o mica concluzie, gogule, realitatea romaneasca sta astfel: or sa ramana pe piata taman aia pe care-i vrei tu morti, in timp ce presa onesta se va duce dracului. Sa speram ca nu toata.

ps: nu, Gogu' meu nu are legatura cu Gogu Petre

duminică, 12 septembrie 2010

Inconştienţii Uimirii Urziceni

I. Nu sunt şi n-am fost vreun mare fan al Unirii - Robert mi-e martor şi victimă a ironiilor la adresa patriotismului său local. Am privit-o cu neîncredere: ce poate să facă o echipa “fără tradiţie” în lupta cu vulpoii bătrani ai fotbalului românesc? I-am privit în permanenţă ca pe nişte victime sigure.


Uite că m-am inşelat. M-am înşelat şi anul trecut, când eram convins că-şi bagă “băietii” coada şi le sufla într-un fel sau altul campionatul, şi când i-am dat zburaţi din cupele europene din primul (al doilea, al treilea…) tur, am greşit şi când am prezis că pică toata construcţia după plecarea lui Dan Petrescu, şi acum când a ramas Bucşaru fără bani. Deja am senzaţia că or să-l bage în faliment total, nu doar rămânând împotriva voinţei patronului în prima ligă, dar şi adulmecând cupele europene de anul viitor.
Şi-mi revizuiesc atitudinea şi faţă de Bucşaru: măcar el a ramas pe baricade; alde Meme şi supăraţii ăilalţi au dat bir cu fugiţii la primul salariu neintrat la timp în cont (sau al doilea, al treilea, nu contează). De parcă nu aveaţi destui bani cât să mai jucaţi şi de dragul fotbalului…
II. Victoria asta nesperată şi împotriva logicii (româneşti) îmi dă speranţe că, poate, cândva, şi ŢARA va ieşi din rahatul în care au băgat-o alde liga lui Băse/Tări/Bombo. Trebuie doar să-i lăsăm să plece în cele zări, acum că “nu mai e nimic de furat în ţara asta”.
Sau o mai fi?

vineri, 3 septembrie 2010

NENEA SANDU

desi am facut zeci de mii de poze in ultimii ani (digitalu', deh...), tot in cutia cu cateva sute de poze alb-negru e viata mea. acolo sunt prietenii mei, acolo neamurile vii sau deja moarte.
a murit Nenea Sandu si mi-am dat seama ca, desi e omul care m-a inoculat cu microbul fotografiei, nu l-am pozat niciodata. da fapt imi amintesc de o singura poza, in parcare la chirana, facuta pe vremea cand mi-a luat tata primul zenit (in clasa a 9-a).
imi vine sa ma las de fotografie. daca nu-i pozezi pe cei pe care-i iubesti, la ce dracu' folos? nunti? politicieni? accidente? ZERO. uite, acum caut o poza cu Nenea Sandu si nu gasesc. una facuta de mine, da? boule...
later edit: am gasit-o...